sâmbătă, 30 august 2008

Leucocyte ESTe printre noi

LEUCOCYTE


Iata un video de pe ultimul (se poate spune si "cel mai recent", dar stim ca este ultimul) album Esbjorn Svensson Trio, intitulat Leucocyte.

Cautati-l! Merita! Reprezinta, culmea, un inceput nou, o noua orientare muzicala a grupului. Ultima ...

luni, 25 august 2008

Sziget festival -- mai la rece

Stiu ca am intarziat un pic, dar poate ca e mai bine asa, putem (pot) judeca mai limpede cele petrecute acolo, asa ca ... sa dam drumul la aerul conitionat si .... Sziasztok!!!

Trebuie sa spun din capul locului ca, pentru prima data (e drept si in urma unor discutii aprinse cu prietenul meu ... un pic mai in varsta:) m-am simtit usor "peste" media de varsta a publicului sosit acolo cu treburi in ale distractiei, medie care si ea, saraca, scade vertiginos de la an la an ... asta ar fi alt subiect, dar nu ma pasioneaza foarte tare.

As remarca, in ciuda tuturor statisticilor gazdelor, ca nu a fost atat de multa lume, cum ma asteptam, ba chiar mai putina ca in 2006 (ultimul Sziget la care fusesem). Cu toate acestea, nu ar putea trece neobservata cresterea comunitatilor franceza si italiana, in detrimentul celei germane, ca sa dam doar un exemplu.

Pe plan organizatoric as remarca foarte multe negative si unul pozitiv. Incepand optimist, as mentiona paharul de bere Arany Aszok ce anul acesta a crescut la 0,6 l. Dintre porcarii, as aminti doar: Internet free, dar fara genti sau borsete - gazduirea lor = 200 ft; lipsa sponsorilor - atat Durex, cat si alte companii au cam disparut din asocierea cu Sziget, iar asta a condus, printre altele la lipsa prezervativelor free, a posibilitatii achizitionaii de cartele de telefonie mobila locala si a multor jocuri si evenimente, odinioara organizate de acestea; piscina inchisa;

Scopul vizitei mele la Sziget este, in fiecare an, unul legat de latura muzicala a festivalului, iar anul acesta nu as putea spune ca am fost fericit, dar nici pe departe dezamagit. A fost un festival cu o curgere cel putin bizara, cu probleme mari de sunet la scena mare si la scena de jazz (o premiera nefericita, scena mare fiind considerata de mine si de multi altii un reper in ceea ce priveste calitatea sunetului). Intreruperi repetate ale vocii lui Bruce Dickinson, microfonii la Jamiroquai si un sunet cu un volum extrem de redus la Serj Tankian ... parca nu suna prea ademenitor, nu?
Trebuie sa spun din capul locului ca, in mod deliberat nu am mers la concertele Sex Pistols si REM, asa ca iubitorii genului nu vor putea regasi aici nici un fel de pareri, relatari, opinii sau mai stiu eu ce, legate de aceste trupe. Am fost la altele, destul de mari, in opinia mea, cum ar fi Iron Maiden (ce bine ca i-am vazut la Bucuresti!!!!) si Jamiroquai, care au dezamagit putin (mai mult), neincluzand in repertoriu piese ca Too Young to Die, Virtual Insanity, Space Cowboy sau Blow Your Mind, dar, in ciuda problemelor tehnice, s-au prezentat la un nivel foarte inalt, asa cum era si de asteptat.
Am avut parte si de multe concerte foarte bune, chiar excelente, cum ar fi Roisin Murphy, New York Ska-Jazz Ensemble, Maceo Parker, Parov Stelar and Band, Kraak and Smaak.
Trebuie, insa, sa va spun de cateva nume ale muzicii unguresti, care, pentru mine au fost cele mai bune momente ale acestui festival:

Erik Sumo Band
:



Harcsa Veronika Quartet:





Kiss Erzsi:



PASO:



Dincolo de toate acestea, pot spune ca m-am simtit foarte bine, m-am spalat cu apa rece, dar am baut si bere rece, a fost foarte cald, dar m-am incalzit mai tare dansand de pe la pranz pana dimineata, a fost foarte obositor, dar nici nu am indraznit sa dorm vreo secunda de intuneric.

Una peste alta este un festival mare si frumos, pe care, in mod normal, trebuie sa-l vezi ... macar o data.

duminică, 10 august 2008

Concediu de odihna?

Poate, dar cu siguranta o odihna a spiritului si a psihicului, caci oasele, muschii, urechile, ficatul si cate si mai cate organe ale mele vor intra in cea mai grea saptamana a anului, Saptamana Mare, din punctul meu de vedere ... Saptamana Sziget Festival.

Voi merge acolo pentru a 6 (sau a 7?) oara si o fac cu cea mai a dracului dorinta ... ar mai fi 4 ore si ceva pana pleaca trenul, dar nu ma pot abtine sa nu las cateva idei pentru cei care nu ajung anul asta acolo.

Tuturor celor care ma intreaba (m-au intrebat) de o mie de ori cine cant si cat e biletul si cum sa faca si .... pana la urma nu vor ajunge, le transmit ca eu inca ii astept acolo si ca e pacat, atunci cand vrei cu adevarat sa participi la un asemenea eveniment, sa te opreasca maruntisuri ...

Ma astept sa fie foarte multa lume, sa fie mai bine organizat, sa fie vremea buna, Iron Maiden sa ma loveasca si mai tare, sa plang de bucurie dansand pe Blow Your Mind sau Too Young To Die, sa imi confirme Roisin, Kraak and Smack, Eric Sumo, Anima Sound System, The Killers, sa exalt de bucurie la groove-ul lui Maceo Parker si, mai ales, ma astept sa vad lucruri noi despre care sa nu contenesc sa va povestesc voua, celor care ma veti lasa sa va astept in zadar acolo.

Sa ne auzim cu bine dupa 20 august si .... distractie placuta ... mie

Ciao Bucuresti .... Srcream for Budapeeeeeest!!!!

miercuri, 6 august 2008

Cred ca ...



... desi oamenii din toate timpurile au facut eforturi teribile pentru a scoate frumusetea din pietre, ei uita de cea mai frumoasa comoara - sufletul, adesea impietrit de un instinct de conservare emotionala prost inteles.

marți, 5 august 2008

Scream for Iron Maiden !!!

Nu am cuvinte sa descriu bucuria pe care am trait-o aseara, cand, dupa o asteptare de 23 de ani, am auzit o trupa ce mi-a umplut sufletul prin tot ceea ce au facut acolo pe scena.
N-ar fi multe de povestit, pentru ca toti cei interesati au fost acolo si pentru faptul ca a fost atat de bine incat ... asa cum spuneau si ei ... Heaven can wait for another time!

luni, 4 august 2008

Prea devreme pentru Romania, prea tarziu pentru Massive Attack

Nu puteam crede ca aceasta trupa va veni vreodata in Romania, iar in urma cu aproape o luna, chiar ii spuneam unui prieten ca: "N-are cum sa fie adevarat" zvonul cu Massive Attack la Bucuresti.
Cand spuneam ca n-are cum, ma gandeam la cateva repere, cum ar fi:
  • mai erau aprox 30 zile si nu se anuntase nimic oficial, iar timpul mi se parea absolut insuficient pentru promovarea evenimentului;
  • nu parea sa existe un orizont de asteptare pentru aceasta trupa;
  • nu intelegeam cum o trupa atat de mare ar accepta un concert "tras pe genunchi".
Istoria cea nemiloasa m-a contrazis inca o data (ba chiar de trei ori), demontandu-mi indubitabil toate cele trei temeri enuntate, dar relevandu-mi altele mult mai triste:
  • in Romania nu se poate face un sunet competent pentru o muzica ce nu este rock, toti sunetistii din aceasta tara fiind, cu precadere, niste rockeri ratati cu ifose de "ingineri de sunet";
  • Massive Attack si-a coborat uluitor stacheta exigentelor tehnice si artistice fata de concertul pe care l-am vazut la Budapesta in 2003.
Marea parere de rau survine, nu atat prestatiei lor, intesata de piese noi, mai putin cunoscute si nici faptului ca nu au cantat piesa mea favorita, ci ideii ca ar putea fi imposibil sa vedem in conditii normale de sunet, la Bucuresti, trupe ca Pink Floyd sau U2.
In final, Karmacoma a fost perfecta, dar inca ma mai gandesc daca ar fi fost cativa ani mai devreme ... sau daca nu am fi avut un sunet cu parfum de masina de cusut ...

Si daca tot vorbeam de o piesa favorita, asta fiind blogul meu, imi voi permite ... :)