sâmbătă, 31 decembrie 2011

Ia mai mânaţi, măi!!!

Anul acesta a fost unul teribil de aglomerat şi plin de evenimente. Pot spune ca a fost cam cel mai încărcat de până acum. El a venit şi ca o recompensă pentru nişte ani de muncă, dar şi, puţin, ca o contrapondere a celui mai prost an al meu, 2010.
Nu vreau să fac un bilanţ al anului pentru că mă aflu în decembrie. Vreau doar să-i fac un scurt review înainte de a mă grăbi să-l declar anul nr. 1.
Într-o ordine perfect cronologică, voi trece în revistă cele mai importante momente ale anului, pentru mine:
- Căsătoria (18 martie);
- Videoclipul piesei Tricoul (28 martie);
- Lansarea albumului Magic Store (31 martie);
- Minivacanţa de la Paris (7-10 aprilie);
- Tricoul – locul 1 în top la radio Guerrilla (23 aprilie);
- Concert BiMS la Berlin (28 mai);
- Concert TiPtiL la Berlin (29 mai);
- Încă o grămadă de concerte excelente cu cele două trupe (nu mai detaliez);
- Cele două schimbări de voci: Catrinel în locul Macăi la BiMS (1 noiembrie) şi Andra în locul Adinei la TiPtiL (21 noiembrie) le consider de bun augur pentru mersul înainte al celor două proiecte muzicale atât de dragi mie.

Tot anul am fost sănătos şi în mare parte din timp m-am simţit fericit. Am fost înconjurat de oameni frumoşi şi iubitori, am învăţat şi am făcut lucruri noi şi interesante. Am prieteni buni, o soţie iubitoare şi foarte frumoasă, o mamă bună şi iubitoare, două trupe în care sunt fericit să cânt. Îmi doresc doar să fim sănătoşi cu toţii, iar eu, dacă pot, să fiu puţin mai înţelept.
Despre bani nu pomenesc, pentru că îmi doresc ca ei, banii, să fie singura mea problemă în viaţă.

Hai cu şampania aia!!!

joi, 8 decembrie 2011

Cred ca ...

... singurul "de neînlocuit" eşti tu însuţi

miercuri, 7 decembrie 2011

(gn)omul rău

Sunt pe lumea aceasta oameni care, incapabili să se ridice pe ei măcar cu un deget, ţintesc să se înalţe pe ruinele altora. - Niccolò Machiavelli

 
De curând am avut neşansa să cunosc un specimen ce nu credeam să aibă vreo legătură cu mediul în care îmi desfăşor activitatea, mai cu seamă că muzica cu care mă ocup este una ce se adresează unor oameni cu un nivel de cultură (mă gândeam că şi civilizaţie, dar constat contrariul) destul de ridicat şi care, tocmai pentru că nu se adresează maselor, nici nu m-a făcut prea celebru, implicit prea vânat de gazetari.

Dar ce spun eu gazetari? Cazul ce urmează să-l povestesc este al unui om rău şi răzbunător.
Cetăţeanul cu pricina, animat de umori provinciale şi însetat de ”sânge jurnalistic”, este posesorul sau are acces la un site ce tratează probleme legate de muzică, în general cele legate de Cluj, care este şi zona lui în care se mişcă în libertate.

Cu ocazia concertului Butterflies in My Stomach de la Cluj, din luna noiembrie, a.c., nenumitul (încă) mă contactează şi îmi solicită un interviu despre BiMS. Deşi auzisem ce-i poate pielea şi am fost şi avertizat să am grijă, mă hotărăsc să accept.
Primesc un set de întrebări, care mai de care mai stranie, majoritatea atingând detalii extrem de irelevante din viaţa unei trupe, de unde şi o evidentă pricepere în mânuirea manipulării şi dezinformării. Am fost somat să răspund repede şi despre nişte lucruri inventate de el în laborioasa muncă de ”documentare”, cum ar fi de exemplu, nişte informaţii despre sala de repetiţie, false şi cu totul nerelevante.
Munca de copy-paster al răspunsurilor mele s-a dovedit copleşitoare, dar, totodată nesatisfăcătoare pentru ”ziarist”, care a găsit de cuviinţă doar să mai adauge niste păreri personale, răutăcioase şi complet false. L-am rugat să corecteze sau să elimine, după caz, tot ce nu era conform realităţii şi, explicit, i-am cerut să se rezume la plaja destul de generoasă a jurnalismului autentic, fără ”condimentele” aducătoare de audienţe, mai cu seamă că nu ne adresăm acelui segment de public. Aceasta pare că l-a deranjat pe acest suflet meschin „wanna be jurnalist”.

Interviul, varianta (a câta?) finală, poate fi citit aici.

După apariţia acestui interviu, realizatorul mă anunţă cu emfază ca va trece la elaborarea unor biografii ale trupelor Baba Novac şi Butterflies in My Stomach pentru care susţine că s-a documentat îndelung şi care, după spusele lui, „i-au mâncat mult prea mult timp”.
Trebuie să menţionez două aspecte ale situaţiei: primul şi cel mai important, aceste biografii nu i-au fost solicitate şi, al doilea, munca de documentare pentru biografia unei trupe (necunoscute lui, s-a dovedit ulterior) care a activat timp de patru ani, dar în urma cu un deceniu (mă refer la Baba Novac), în Bucureşti, trupă prin care au trecut mai mult de douăzeci de oameni, este evident grea şi reclamă timp. Am constatat ulterior, cu surprindere şi fără bucurie, că această „muncă” a cetăţeanului s-a rezumat la serii de copy-paste de pe te miri ce site-uri obscure, preluând informaţii incomplete, deformate, ba chiar unele fiind de-a dreptul inventate.

La solicitarea mea, am primit textul şi m-am îngrozit. Erau câteva pagini scrise neîngrijit, haotic, pline de citate şi având strecurate „şopârle” de tip tabloid, total lipsite de sens.
Din respect pentru munca mea şi a colegilor mei de atunci de la Baba Novac, am decis să mă implic, corectând şi completând informaţiile. După câteva schimburi de mail-uri, am ajuns la o formă finală acceptabilă pentru care mi-am dat acordul.

A fost publicată, dar bineînţeles, cu câteva adăugiri ale „istoricului” total deplasate, iar în debutul „biografiei” trupei Baba Novac, trona o poză cu Butterflies in My Stomach.
Totodată, pe acelaşi site am găsit şi o cronică a aceluiaşi individ despre concertul BiMS de la Diesel din data de 11.11.2011, realizată cu vădită rea voinţă şi, pe lângă câteva critici constructive pe care le consider utile şi corecte, tot articolul este o dezvoltare a răutăţii şi frustrării unui om mic ce vrea cu orice preţ să se facă observat.

Cronica o puteţi găsi aici.

Fară a menţiona cronica, îi scriu imediat despre greşelile flagrante din biografia Baba Novac, greşeli „apărute” după ce eu am dat „bun de tipar”. Ca răspuns primesc o obrăznicie de e-mail în care mi se solicita o poză (abia acum) şi mi se argumentează noile informaţii apărute.
Pe fondul situaţiei create şi descrise de mine mai sus, îi scriu elementului un mail acid (pe care îl voi prezenta INTEGRAL mai jos. 

Domnul „jurnalist”, care defilează pe site-ul domniei sale cu acest Discalimer, în care remarc intenţii tabloidice în spatele unor principii frumoase, găseşte de cuviinţă să mă pedepsească pentru îndrăzneala mea, făcând un lucru mizerabil, demn de calitatea lui umană: a extras din contextul unei DISCUŢII PRIVATE o frază pe care mi-a atribuit-o ca fiind „reacţia mea la cronica lui”. 

După părerea mea, un astfel de (gn)om nu poate să fie decât nefericit, iar acest lucru se vede de la o poştă, cât despre calitatea lui de jurnalist, critic de muzică … poate fi lesne de înteles carui tip de jurnalism îi aparţine.

Menţionez că nu girez şi nu autorizez niciun fel de material pe care Richard Constantinidi (RiCo) îl va mai scrie vreodată despre persoana mea sau despre proiectele în care sunt implicat. Aşa-zisele lui biografii nu sunt autorizate, prin urmare nu trebuie să fie luate în seama (integral sau parţial).

Toate informaţiile pe care acest ziarist mediocru, de cancanuri ieftine, citite în metrou dimineaţa şi dupa aceea folosite drept suport pentru felia de parizer cu muştar şi coajă de franzelă, le va publica despre mine, probabil vor fi rodul imaginaţiei lui, animată de sentimente de frustrare şi răzbunare, specifice oamenilor mici.

Scriu aceste rânduri, pentru că nu doresc să fiu judecat greşit în urma măgăriilor acestui individ şi, mai ales dintr-o GLUMĂ FĂCUTĂ DE MINE ÎNTR-UN SPAŢIU PRIVAT, pentru a-i arăta că a fi rău nu e prea greu, nu doresc să stric relaţiile mele cu trupele clujene pe care le cunosc, le respect, unele îmi plac foarte mult şi am mulţi prieteni care activează în ele. Recunosc că, poate nu a fost cea mai inspirată glumă (nu sunt comediant), dar repet a fost făcută în cadrul unei discuţii private.

Din fericire, am emailul trimis lui, din care a extras acel pasaj cu cele mai rele intenţii şi îl voi publica INTEGRAL pentru a nu exista dubii în ceea ce mă priveşte.

Iată e-mailul:

Domnul meu,
nu esti placut printre artisti pentru ceea ce faci tu nu este jurnalism, ci, mai degraba OTVismn. A insera rautati si frustrari provinciale intre doua copy-paste-uri nu te face decat de ignorat in peisajul cronicarilor. Ti-am mai spus asta si cu vorbe mai frumoase, dar vad ca tie nu iti plac jumatatile de masura.
Din partea mea, de aici incolo, n-ai decat sa scrii ce poftesti si sa-ti faci "biografiile" cu ce materiale vrei, tu vei avea de suferit. Lumea care va sti despre ce e vorba si va vedea o poza cu BiMS la o biografie Baba Novac va zambi si va spune: inca un "profesionist"! si va trece mai departe.
Eu personal nu am de ce sa te mai ajut sa-ti faci treaba, pentru ca tu, dupa ce eu iti dau ok-ul final sa mai strecori una-alta. Biografia nu mi-o scriu singur. Nu e normal si nici nu sunt foarte interesat, asa ca ... succes si multumesc pentru vigilenta.
Astept sa scrii si despre muzica, nu numai despre coregrafii si glume. Sau, poate voi, la Cluj, considerati ca in asta consta o trupa.
Ti-as putea face si eu, oricand o cronica negativa despre concertul vreunei trupe din Cluj, cand va veni la Bucuresti, dar pentru asta ar trebui sa fie vreuna la care sa imi doresc sa ma duc la concert. BTW, exista vreo trupa in Cluj? Glumesc, nu sari! :D
Cam asa de usor ne e tuturor sa fim neplacuti. Mai greu e sa fii respectat, dar pentru aia e de munca.
(hai ca te-am enervat destul. Sa ai o zi frumoasa si spor la jurnalism!)
6 decembrie 2011

marți, 25 octombrie 2011

Discursul Majestatii Sale Regelui Mihai I in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei

  •  Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
  • Sunt mai bine de saizeci de ani de cand m-am adresat ultima oara natiunii romane de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie si cu speranta invitatia reprezentantilor legitimi ai poporului.
  • Prima noastra datorie astazi este sa ne amintim de toti cei care au murit pentru independenta si libertatile noastre, in toate razboaiele pe care a trebuit sa le ducem si in evenimentele din Decembrie 1989, care au daramat dictatura comunista. Nu putem avea viitor fara a respecta trecutul nostru.
  • Ultimii douazeci de ani au adus democratie, libertati si un inceput de prosperitate. Oamenii calatoresc, isi implinesc visele si incearca sa-si consolideze familia si viata, spre binele generatiilor viitoare. Romania a evoluat mult in ultimele doua decenii.
  • Mersul Romaniei europene de astazi are ca fundament existenta Parlamentului. Drumul nostru ireversibil catre Uniunea Europeana si NATO nu ar fi fost posibil fara actiunea, intru libertate si democratie, a Legislativului romanesc de dupa anul 1989.
  • Dar politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor Statului.
  • Multe domenii din viata romaneasca, gospodarite competent si liber, au reusit sa mearga mai departe, in ciuda crizei economice: micii intreprinzatori si companiile mijlocii, tinerii si profesorii din universitati, licee si scoli, cei din agricultura.
  • Incearca sa-si faca datoria oamenii de arta, militarii, diplomatii si functionarii publici, desi sunt puternic incercati de lipsa banilor si descurajati institutional. Isi fac datoria fata de tara institutii precum Academia Romana si Banca Nationala, desi vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romanesca.
  • Sunt mahnit ca, dupa doua decenii de revenire la democratie, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa treaca prin situatii injositoare.
  • Romania are nevoie de infrastructura. Autostrazile, porturile si aeroporturile moderne sunt parte din forta noastra, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Scoala este si va fi o piatra de temelie a societatii.
  • Regina si cu mine, alaturi de Familia noastra, vom continua sa facem ceea ce am facut intotdeauna: vom sustine interesele fundamentale ale Romaniei, continuitatea si traditiile tarii noastre.
  • Nu m-as putea adresa natiunii fara a vorbi despre Familia Regala si despre importanta ei in viata tarii. Coroana regala nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unica a independentei, suveranitatii si unitatii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, in continuitatea lui istorica, si a Natiunii, in devenirea ei. Coroana a consolidat Romania prin loialitate, curaj, respect, seriozitate si modestie.
  • Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
  • Institutiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci si de etica, simt al datoriei. Iubirea de tara si competenta sunt criteriile principale ale vietii publice. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor si in regulile lor!
  • Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos.
  • In anul 1989, in ajutorul Romaniei s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adaugat sacrificiului tinerilor de a inlatura o tiranie cu efect distrugator asupra fiintei natiunii. A sosit momentul, dupa douazeci de ani, sa avem un comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
  • Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.
  • Am servit natiunea romana de-a lungul unei vieti lungi si pline de evenimente, unele fericite si multe nefericite. Dupa 84 de ani de cand am devenit Rege, pot spune fara ezitare natiunii romane: Cele mai importante lucruri de dobandit, dupa libertate si democratie, sunt identitatea si demnitatea. Elita romaneasca are aici o mare raspundere.
  • Democratia trebuie sa imbogateasca arta carmuirii, nu sa o saraceasca. Romania, ca si toate tarile din Europa, are nevoie de carmuitori respectati si priceputi.
  • Nu trebuie niciodata uitati romanii si pamanturile romanesti care ne-au fost luate, ca urmare a impartirilor Europei in sfere de influenta. Este dreptul lor sa decida daca vor sa traiasca in tara noastra sau daca vor sa ramana separati.
  • Europa de astazi este un continent in care popoarele si pamanturile nu se schimba ca rezultat al deciziilor politicienilor. Juramantul meu a fost facut si continua sa fie valabil pentru toti romanii. Ei sunt toti parte a natiunii noastre si asa vor ramane totdeauna.
  • Sta doar in puterea noastra sa facem tara statornica, prospera si admirata in lume.
  • Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.
  • Asa sa ne ajute Dumnezeu!

vineri, 24 iunie 2011

Valorile au murit. Trăiască valorile (aşezate corect)!

Cetăţeanul ajuns în funcţia supremă în stat în urmă cu şase ani şi jumătate, dovedeşte încă o dată că nu-i prieşte la serviciu şi că stresul îl împinge la gafe cu o frecvenţă îngrijorătoare.

Ultima "ispravă" a preşedintelui băsescu, ca mai toate cele ale mandatului său - ce tinde din ce în ce mai mult să se transforme într-o "Epocă de .... (puteţi completa la alegere materialul)" - m-a surprins, m-a uluit, m-a enervat, m-a îngrijorat, ce-i drept nu m-a lăsat indiferent. E şi asta o calitate, aceea de a nu trece neobservat. Acest tip de comportament a fost surprins de CTP în Gandul, nu voi insista.
Mă întorc la oul clocit de creierul prezidenţial şi scos pe gură într-un moment în care se anunţă schimbări administrative cu uşurinţa cu care un magazin de cartier închide vreo trei zile pentru renovare. Se discută intens despre o reorganizare administrativ-teritorială, iar părerile sunt, ca de obicei împarţite, care mai aberante, care mai pe lângă subiect şi realitate, dar, mă rog, este o dezbatere, iar tabloul democratic nu suferă tulburări cromatice şi totul dă oarecum bine. Gardul e vopsit.

În această scenetă destul de plată, regizorul traian băsescu, acest Sergiu Nicolaescu al Statului Român, găseşte de cuviinţă să afirme un lucru greu de gândit pentru un om minim alfabetizat şi care ar fi putut afla, măcar de pe Google (care pare, mai nou, un model de educaţie pentru politicianul român, ba chiar model tip directivă prezidenţială pentru tinerii elevi), că lucrurile sunt departe de a fi stat aşa, ba, dimpotrivă.
Nu şiu dacă mai există cineva care să nu fi auzit afirmaţia jignitoare, cel puţin la adresa Majestăţii Sale Regele Mihai I de România, ca să nu extindem la nivelul întregului popor, ba chiar şi a istoriei lui.
Preşedintele Statului Român şi-a permis, în cel mai ordinar stil comunist, să mistifice istoria, afirmând:

"Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere (...) Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaust impotriva evreilor si a tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce. Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci. Asta (maresalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe altii ii consideram criminali de razboi - seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam, de toate pacatele?". (Hotnews.ro)

În urma acestor declaraţii, vă mărturisesc sincer că îmi este teamă să aflu care sunt valorile lui traian băsescu, îmi este teamă că ele vor deveni valori naţionale, la un moment dat de necontestat şi, pe scurt, îmi este teamă pentru viitorul acestei ţari.


PS: După 22 decembrie 1989, s-a stabilit ca numele lui nicolae ceauşescu să se scrie cu litere mici, asta drept "omagiu" pentru răul facut acestei ţări.

miercuri, 1 iunie 2011

Cred că ...

... dacă nu mai superi pe nimeni, înseamnă că deja ai murit.

luni, 18 aprilie 2011

Cred că ...

... singura parte bună a unei prejudecăţi este acea senzaţie minunată care apare atunci când prejudecata este "demontată" de realitate. Surpriza merită!

luni, 28 martie 2011

Butterflies in My Stomach - Tricoul (official video)


Directed by: Alexandru Iureş
D.O.P: Sorin Nainer

joi, 24 martie 2011

sâmbătă, 19 martie 2011

miercuri, 16 martie 2011

joi, 3 martie 2011

MAGIC STORE – primul album al unei stari de spirit

Trupa BiMS deschide primul magazin... de fluturi

31 martie 2011, Silver Church, Bucuresti, ora 21:00


Pe 31 martie, in clubul Silver Church din Bucuresti, trupa Butterflies in My Stomach lanseaza albumul „Magic Store”. Dincolo de muzica elaborata si subtila, dincolo de stilul in care BiMS poarta partea lor de „deschizator de drum” in spatiul sonor romanesc, albumul Magic Store reprezinta un produs muzical aparte, care se bea...se fumeaza...se asculta....cu fluturii.

Detalii pe blogul trupei



luni, 17 ianuarie 2011

Un nou început

... de an. Planuri, speranţe, energii mobilizatoare.
Gândul cu care am pornit in 2011 este mai mult o speranţă că acesta va fi mai bun ca 2010. Pentru prima dată m-am gândit la asta. Multă lume îţi urează sec şi oarecum standard: "Să ai un an bun!".
Pentru prima dată mi-l doresc pe acel an mai bun. Continuând, am concluzionat ca nici măcar nu ar fi greu să fie mai bun, la cât de trist a fost 2010 pentru mine. Am concluzionat repede, nedorind să-i dau anului de ales şi obligându-l, practic, să intre pe făgaşul bun. Nu vreau să mă gândesc la alternativă. Câteodată, parcă, nu mai doresc să tot cântăresc alternativele. Simt că mă frânează.
Şi scrisul ăsta cu diacritice (poate observaţi că, pentru prima dată, scriu în limba româna), recunosc, mă încurcă puţin, dar pe el îl voi suporta şi "căra" în cârcă, pentru că, pâna la urmă, asta este limba româna.

... de săptămână. Soare, planuri, concerte, probleme administrative.
M-am trezit devreme, să mă pot bucura de întreaga zi. Am început-o cu două duşuri reci, dar nu în baie, pentru că acolo am apă caldă, ci unul telefonic, cu banca - neinteresant, iar al doilea pe facebook, unde am văzut prima dată în viaţă cum este să te beştelească cineva pentru muzică. Mi-ar fi plăcut să-i spun critică, dar nu este decât subiectivism, incultură şi o doză inexplicabilă de răutate.
În mod sigur, Butterflies in My Stomach nu este cea mai tare trupă şi asta în primul rând pentru că nu ne-am propus. Noi, membri trupei, dorim să ne exprimăm artistic aşa cum ne place nouă, iar asta nu trebuie să coincidă cu gusturile tuturor. Este pe cât de nefiresc, pe atât de improbabil ca un artist să fie plăcut în unanimitate.

Aş dori să subliniez că este pentru prima dată când suntem (voi păstra termenul) beşteliţi public, de către un cetăţean care nu ne cunoaşte (chiar dacă eu şi el, surprinzător, avem 39 de prieteni în comun pe facebook, iar cu Butterflis in My Stomach are ... 136), iar aceasta mie îmi pare că e de bine (nu cred că trebuie să mai argumenteze cineva importanţa publicităţii negative).

În aceste condiţii, mă consider îndreptăţit să cred că Butterflies in My Stomach a ajuns la un nivel superior, cel puţin din punctul de vedere al notorietăţii şi al interesului publicului. Şi dacă remarc şi faptul că, după un dialog fabulos între Cătălin Ştefănescu şi remarcabilul regizor Peter Greenaway, cetăţeanul cu beşteleaua (este că aţi şi uitat de el?) a avut de comentat doar despre prestaţia trupei Butterflies in My Stomach ... e un bun început de an.