Mi se pare evident

Voi reproduce mai jos un text (primit pe e-mail de la un prieten), ce mi se pare definitoriu pentru aceasta tara. Enjoy!


PROFESIUNEA MEA, SICTIRUL de JULIUS CONSTANTINESCU

Functionarele de la ghisee sunt acre. Lucreaza cu publicul, care pune
intrebari tampite.

Functionarul de birou e si el nemultumit. Ori n-are aer conditionat, ori il
trage curentul. Prea mult de munca si prea multa rutina. N-are nici un chef
de lucru. Daca ar face altceva, ar fi altfel.

Muncitorul sta la umbra. Nu se poate lucra pe caldura asta. Spre seara, cand
caldura se mai ostoieste, e prea obosit. In plus, a si baut cinci beri.

Pe distribuitor il deranjeaza traficul. E imposibil sa alergi prin oras, la
cum se circula. Daca i-au dat de la firma Matiz, ar fi lucrat mai bine pe
Renault. Daca i-au dat o Skoda Octavia, ar fi preferat un Tico.

Ziaristul face prea mult teren pentru salariul pe care-l ia. La banii astia,
ar trebui sa scrie un text venit pe o agentie de presa, sa stea vreo doua
ore pe messenger si s-o intinda acasa.

Economistul castiga mai mult, dar nu merita. La cat lucreaza, ar trebui
sa-si permita o vacanta la Monte Carlo , o cabanuta la Bran si un BMW.

Taximetristul merge degeaba. Ca sa-i renteze, ar trebui sa aiba 30.000 de
lei pe kilometru. Din nefericire, clientii sunt de proasta calitate, n-ar
plati atat.

Profesorul e scarbit de sistemul de invatamant. Salariul e mic si copiii
sunt prosti. In plus, sunt si mai bine imbracati ca el. Sa le ia ta-su
meditator.

Politistul lucreaza cu toate scursorile. Or, politistul e un tip finut,
educat. Il deranjeaza.

Ofiterul de armata stie ca un coleg de-al lui din NATO castiga mii de euro
pe luna. Stresul in armata e mare.

Probabil ca, in Romania , nici macar presedintele nu e multumit de slujba
sa. In fond, in loc sa fie presedinte intr-o tara puternica, conduce un popor de cacat.

Inoti si castigi!

Traim intr-o tara condamnata sa reziste in torentul prezentului in situatia in care nu stie sa inoate, nu stie sa respire, nu poate nici macar sa faca pluta, iar mainile ii par mai curand ocupate cu dezlegarea balastului atarnat de picioare. De pe margine suntem, ba amenintati, ba imbolditi, pe la televizor suntem si incurajati. Suntem un popor aflat in plin efort fizic (pentru ca asta ne-a mai ramas la indemana), dar care intelege prea putin incotro se indreapta, cand si unde va ajunge si, mai ales, de ce face asta.
Ar fi foarte greu sa credem ca dupa cei douazeci de ani de corijenta la normalitate, prescrisi de profesorul de ocazie in ale democratiei, vom fi complet sanatosi si gata sa ne luam la tranta pentru premiul intai cu, de acum, colegii nostri de Europa.
Cred ca ar fi o iluzie care ne-ar face mult rau in momentul in care carnetul nostru de note, monitorizat enervant de ineficient de mai marii Europei, va ilustra, cu chiu cu vai, un mediocru 5 pe linie, cu care nu putem accesa cel mult o scoala profesionala (recunoscuta in intreaga lume) de culegatori de capsuni.
Dar ce am facut noi in acest timp?
Pai,

• in 22 decembrie 1989 am impuscat niste oameni nevinovati si prea naivi, pentru a pune la loc partidul comunist (esalonul II - cel marginalizat)
  
• in 28 ianuarie 1990 am identificat pericolul reprezentat de partidele istorice in ceea ce priveste traficul de droguri si de valuta falsa si am adus minerii si IMGB, (pentru ca, nu?, securitatea nu mai exista :)) sa faca ordine.
• in 15 martie 1990, am reinfiintat securitatea, deoarece statul roman nu putea tolera ca un cetatean al sau sa fie tratat de niste derbedei iredentisti asa cum a patit-o stimabilul majoritar Mihaila Cofariu.
• in 20 mai 1990 am ales cu o proportie asemanatoare apei in organismul uman asa cum stiam de la TVR(L) ca trebuie si ne-am linistit: ceausescu n-a fost ultimul presedinte care iubea poporul.
• in 13-15 iunie am facut curat in tara, incepand cu cloaca de la universitate unde intelectualii ocupasera abuziv strada (ca sa poata ei sa cante si sa se drogheze contra regimului democratic ales) si terminand cu multi alti, de asemenea tineri si intelectuali care au inteles ca nu sunt doriti intr-o tara care are de gand sa munceasca, nu sa piarda timpul gandind.
• acestea fiind rezolvate, s-a trecut si la cateva "ajustari" ale economiei, cum ar fi: s-a lansat conceptul national "nu ne vindem tara" in cadrul caruia am confiscat valuta, am inceput marea privatizare, flota, au aparut cupoanele, fondurile de intr-ajutorare, aparitii de banci, dezvoltari de banci, devalizari de banci, rezolvari ale unor probleme imobiliare via RAAPPS, aparitii de noi si eficiente trusturi media, moguli, capitalisti putrezi (de bogati), etc.
• intre timp, poporul cauta teroristi, isi pierdea noptile la sedintele CPUN si zilele la cozi la ziare, primea cupoane, avea senzatia ca metoda MEBO il va face patron, isi baga cupoanele, cumpara blugi din turcia sa mai aiba ce manca, mai iesea pe strazi la cate un miting asezonat cu o salata de greve, vota (la fel de fiecare data, asa cum faci la 6/49 cand joci aceleasi numere), ca veni vorba ... juca la Caritas, 6/49, Bingo, Robingo (aici este momentul in care distractia romanului se muta pe sticla), ceaiul de la ora 5, mihai tatulici, protv, te uiti si castigi, stii si castigi, daruiesti si castigi, dansezi si castigi, manele si castigi, prostsafiinorocsaai si castigi, etc. (si castigi)

Nu trebuie sa fii intelectual (nici nu e bine sa te afisezi ca atare, mai ales daca nu zbori la Neptun cu charter-ul pentru a semna un impresionant contract de editare al unui raport despre comunism care se prefigureaza a fi noua "eterna si fascinanta") pentru a observa o trasatura comuna a punctelor enuntate, si anume, MANIPULAREA CA POLITICA DE STAT PENTRU REDUCEREA PROGRAMATICA A CAPCITATII INTELECTUALE A POPORULUI.
Pana si Silviu Brucan, cand ne facea prosti, facea de fapt o profetie, iar termenul de 20 ani se referea, fara doar si poate, la momentul in care prostia se va instala ireversibil.

In general cred ca suntem pe un val mare, dar e pericol sa ne spargem de dig inainte de a fi aruncati pe eternele plaje ale bunastarii materiale pe care toti o vad ca unica tinta a vietii.
Si, pentru ca reclamele la Zaraza mi se par incredibil de cinice, ii sfatuiesc pe toti acei oameni la care face apel vinars-ul respectiv sa aleaga cartea si nu alcoolul, gandirea si nu protv-ul si ar trebui sa se grabeasca, pana nu incep lucrarile la un nou canal, evident sub deviza mobilizatoare: "GANDESC, DECI .... SAP SI CASTIG!"

No Comment

Comunicat oficial BIMS:
"Datorita unor probleme organizatorice, concertul BIMS de joi, 26 iulie, care ar fi trebuit sa aiba loc La Motoare, in cadrul Festivalului Puzzle, a fost anulat. Organizatorii ne-au anuntat ca au fost obligati sa anuleze toate concertele care ar fi trebuit sa aiba loc dupa data de 24 iulie."

B'estival catastrofal!

N-am gasit alta rima ..., dar nici ceva care sa ma determine sa mai caut.

Partea buna (subiectiv vorbind) a fost ca organizatorii s-au gandit sa grupeze toate numele care ma interesau in prima zi, ba chiar au pus si un pret mai mic la bilet, considerandu-i probabil pe artistii din aceasta zi ca fiind de mana a doua.

De aici incepe sarabanda lucrurilor rele pe care le-am remarcat acolo. (Trebuie sa precizez inca de la inceput ca de 6 ani merg la Sziget Festival si, probabil, am o optica deformata in ceea ce priveste organizarea unui eveniment).

Ma voi multumi sa le enumar si sa le comentez scurt, deoarece nu merita sa ma enervez din nou:

1. Pentru prima zi nu existau bratari. "Daca intrati nu mai aveti voie sa iesiti" - peste tot in lume s-a inventat si bratara din hartie plasticata ce se lipeste cu un adeziv si poate fi scoasa numai prin rupere. probabil ca nu este atat de scumpa, dar asa e cand vrei sa ai costuri minime ... stresezi platitorul de bilet ... mai comod, nu?
2. La ultimul filtru, sunt intrebat pe un suav ton violent izvorat dintr-o ceafa de badigard (cu cartofi prajiti): "Cine v-a rupt biletu'?" ... "Cei de la cortul cu bratari" raspund eu. Se incrunta. Nu intelege nimic. Pe moment nici mie nu-mi era prea clar ce si cum. "Lasa-l sa treaca, e-n regula" vine, izbavitoare, vocea unei doamne suprabadigard. - de ce trebuie eu sa ma simt ca un favorizat al doamnei cu pricina?
3. Berea: Pahar 330 ml, jumatate bere jumatate spume (spre deosebire de mine, care incepeam sa fiu plin ...) - recunoasteti stilul romanesc de a pune bere in halbe? Cam cat or castiga din chestia asta? De ce niciodata nu se gaseste, macar unul care sa puna cinstit? (eu am gasit o fata care umbla cu butoiul in spate si care a pus ca lumea, dar cred ca a gresit)
   
4. Coca-Cola: Pahar 400 ml, umplut (la ochi) la 330 ml, ca "Asa se da Coca-Cola, la 33". " De ce nu dati in pahare de 33?" vine o intrebare logica de la colegul meu. "Nu avem" - nici eu nu mai am comentarii.
5. Sunetul: In general prost spre satisfacator sau invers. - eu nu inteleg cum este posibil ca in 2007, cu atatea scule performante, sa mai existe (la acest nivel) microfonii.
6. Trupele: Suie Paparude - neinteresant; Yonderboi - al 3-lea live pe care-l vad si cel mai slab; Hooverphonic - discret, dar bine; Morcheeba - al 4-lea live pe care-l vad cu ei si ... dezamagire profunda; Faithless - Spectacol extraordinar (a salvat toata seara)
7. Mancarea: Mici, carnati, fripturi ... n-am apucat, pentru ca la ora 24.00, cand mai aveam 2 persoane inainte la coada la mici, au venit doi jandarmi (ca altfel nu pot sa le spun) si au stabilit ca se inchide pravalia, ca s-a terminat festivalul. - No Comment
8. Jandarmii: As vrea sa traiesc clipa in care aceasta institutie jalnica va capata putin respect fata de natura umana a "obiectivului" pe care "il deserveste", "obiectiv" pe banii caruia traieste si pe care nu se sfieste sa-l trateze ca pe un gunoi. Domnilor organizatori de evenimente, domnule primar general, oameni buni, faceti ceva ca acesti nemernici in uniformele lor puternice sa nu ne mai tulbure buna dispozitie la evenimente pe care oricum nu le inteleg!
   

... si iata cum virusul incompetentei si al realizarii ieftine loveste si pe "celebri" organizatori de festivaluri Emagic si, chiar daca se lauda ei cu multe realizari "afara", se vede treaba ca in Romania orice se face romaneste.

Cred ca ...

Fiecare om trebuie, macar o data, sa inchida ochii si sa priveasca ... atent ... in sufletul sau.
...
Undeva, foarte departe, vei observa o usa ... prafuita, ruginita si, probabil, blocata de mult timp.
Este Poarta Viselor.
... Tii minte cand ai incuiat-o?
Cauta repede cheia!

Cred ca ...

Oxigenul intelectului este tocmai curiozitatea. Oamenii nu ar trebui sufocati, reprimandu-le-o.

25th Love Celebration

You're so beautiful ... (Flawless)
Cu asta a inceput si frumoasa mi-a facut seara si o parte din viata.
Am multumit lui Dumnezeu pentru ca am avut prilejul sa astist la acest eveniment: 25 Live

Inainte de spectacol, pe care mi-l imaginam ca fiind unul de exceptie, ma gandeam ca abia astept sa ajung la computer si sa scriu un articol in care sa-i desfid pe cei ce n-au venit sub pretextul orientarii sexuale a artistului, pe organizatori, pentru conditiile precare, pe primarul general Videanu care a interzis consumul de bere cu alcool pe stadion, trimitandu-ne pe cap politisti abrutizati de calvarul completarii proceselor verbale (cu majuscule). Vroiam sa scriu despre faptul ca inca Romania nu poate primi asemena artisti cum se cuvine, pentru ca, cata vreme la George Michael su s-a putut umple un stadion, atunci eu cred ca este inutil sa mai asteptam U2, Pink Floyd, Massive Attack ori Jamiroquai.

Toate aceste ganduri ma tulburau in secundele premergatoare.

"Flawless, ... Amazing, ... You have been loved, ... "

Nu ma mai gandesc la nimic...
Nu mai conteaza nimic.
Nu sunt un om religios, dar cred ca am primit un cadou minunat: Dragostea pe care acest om o planteaza delicat in stomacul fiecaruia dintre noi si care infloreste aidoma unui nufar alb ce-ti imbratisaza si iti protejaza inima (ce pare ca bate mai vioi de la un timp, nu-i asa?)... I think was amazing!

A fost, asa cum spunea, o sarbatoare a dragostei, pentru ca trebuie sa iubesti foarte mult muzica, oamenii, viata, trebuie sa ai un suflet frumos sa poti sa-ti faci auditoriul sa se simta iubit ... I felt loved.