miercuri, 15 septembrie 2010

7337

Azi e ziua mea. La multi ani mie! Printre toate urarile, iata, strecor si una de inspiratie narcisista, de la mine pentru MINE.
Azi este ziua in care ma venerez, nu e o zi normala in care ma iubesc neincetat. Azi ma idolatrizez si ma sarbatoresc in fiece secunda.
In fiecare an, pe 15 septembrie fac doua lucruri desprinse dintr-un ritual personal. Primul dintre ele vine din copilarie, de cand cresteam fizic de la zi la zi si consta in intinderea mainilor orizontal, asemeni unei poziti deschise de planare si masurarea din ochi a anvergurii. In fiecare an al copilariei faceam asta si mi se parea evidenta diferenta. Acum este doar o nostalgie. Acum cresc pe alte directii si nu neaparat placut, dar sa lasam. Al doilea obicei este unul de data mai recenta in care fac o analiza a anului ce a trecut, asemeni alergatorului de lunga distanta, care la finalul fiecarui tur isi consemneaza un timp partial. Este o chestie uzuala, unii o fac de Anul Nou, altii de ziua lor, altii mai des, altii mai rar, unii poate deloc. Eu am ales ziua mea ca punct de trecere intre ani, ca hotar al performantelor si esecurilor anuale, ca borna statistica pentru ce a fost, dar si pentru ce va fi.
N-a fost un an minunat, dar, cu siguranta, a fost unul interesant. Am trecut prin multe, de la cele mai rele pana la cele mai bune. Daca anul trecut am pierdut un prieten bun, anul acesta mi-am pierdut tatal. Nu e simplu, dar, cu siguranta, o parte din energiile lor bune a ales sa traiasca de acum in mine, iar lucrul acesta ma intareste. Ce este clar (pentru toata lumea, cred), e ca nu te poti opune cursului vietii si oricat te-ai stradui, destinul va lovi implacabil. De aceea, este extrem de important sa te bucuri de ce ai, cat ai. Pentru ca proverbul spune destul de clar ca "nemultumitului i se va lua darul".
Viata, este minunata si o apreciezi enorm, mai ales cand treci pe la granita ei si arunci o privire dincolo, iar fiecare mic succes, fiecare firava izbutire nu sunt decat caramizile edificiului construit de viata unui om. Pentru ca mi se pare ca e o asemanare izbitoare intre o viata si o constructie.
Tragand linie, am avut si caramizi de pus, pe plan artistic mi-a mers destul de bine. In ultimul an, pe langa Butterflies in My Stomach, acest portavion muzical, ce a plutit lin pe cele mai interesante mari ale anului, am cantat cu Zum si am cladit o noua trupa: TiPtiL, care, coincidential sau nu, s-a nascut tot in septembrie.
Pe plan personal ma simt bine si fericit si cea mai mare bucurie pe care o am este ca singurele necazuri vin din zona financiara, semn ca in rest totul e asa cum trebuie.
Azi implinesc 37 de ani. O varsta care nu e nicicum. Nu e rotunda, nu e patrata, nu e biblica, nu e juridica, e doar, cel mult o anagrama a anului nasterii mele. Mama mea, inraita a jocului 6/49, joaca saptamanal acest numar intr-unul din buletinele de joc. Poate anul asta devin milionar. Ar fi bine, desi, conform logicii de mai devreme, ar trebui mutate grijile in alt plan si nu sunt sigur ca vreau asta, dar, tot mai devreme spuneam de destinul care loveste implacabil ... hmm!
Sanse sa castige mama la loto, par ca au aparut, cata vreme, pentru prima data in viata, la ora bilantului, s-au nascut cateva dileme.
O fi bine?
Stiu ca oamenii, cu cat sunt mai intelepti au mai multe dileme, iar asta mi se pare un inceput bun.
Vorbeam acum doua zile cu Maca si ma intreba daca ma vad la 60 de ani. I-am raspuns ca ma vad mai bine ca niciodata si mi-am amintit de filmul Once Upon A Time in America, scena plecarii si revenirii lui Noodles, dupa 30 de ani, in autogara. Daca mai e cineva care nu a vazut filmul acela ... sa nu-l piarda ca e pacat.
Gata, suna telefonul si, precis, cineva imi va ura "La multi ani!"

7 comentarii:

Antoaneta spunea...

Blogul nu suna, iata ca-ti urez si eu La Multi Ani, tie si trupelor voastre:)

Si pe mine ma apuca bilanturile de ziua mea, in timp ce aveam 35 de ani am facut marea miscare inapoi catre Europa, si numarul 36 m-a prins in Barcelona, nici mai saraca, nici mai bogata, nici mai frumoasa, nici mai urata, nu-mi dau seama daca mai confuza sau mai putin decat acum un an:) Sper sa va aud cand mai trec prin Bucuresti, cu siguranta mai des decat pana acum:)

Bujor Stoicovici spunea...

Multumesc si multumim :)
Te astept cu drag de fiecare data.

Unknown spunea...

La mulţi ani băi domnule!

şi la anvergură trebuie să priveşti cu ochii minţii deschise pe care o ai. hai la mai mare!

Bujor Stoicovici spunea...

Multumesc bai domnule. Asa voi face!

Bujor Stoicovici spunea...

Am un comentariu de la alex pe care nu stiu de ce nu il pot posta, dar il reproduc mai jos:

"..mda, exista si un film care se cheama tot 7337. Ce chestie :).
Uite si linkul poate te va interesa
http://www.imdb.com/title/tt0295843/ "

Alex, te anunt cu aceasta ocazie ca a fost o pura coincidenta, nu stiam de acest film. Ma voi ocupa sa-l vad. Multumesc

Doar eu spunea...

La mulţi ani cu întârziere!

Bujor Stoicovici spunea...

multumesc, cu drag :)