Prin mine însumi

Domnule Antonescu,

Doresc să vă adresez câteva dintre gândurile mele cu privire directă la calitatea dumneavoastră de preşedinte al Partidului Naţional Liberal.
M-am gândit pentru o clipă să renunţ la a vă scrie aceste rânduri, considerând că nu îmi veţi (putea) răspunde şi aş rămâne, cum se zice, cu buza umflată, iar asta m-ar fi supărat puţin. Imediat după, mi-am dat seama că sunt lucruri mult mai importante ca acesta şi care mă supără şi mă afectează mai tare. Şi dacă există şansa de unu la un milion să citiţi aceste rânduri, tot merită efortul.

Provin dintr-o familie cu ştate vechi în simpatie şi susţinere liberală. Am avut apropiaţi care au avut de suferit în acele vremuri pentru convingerile lor politice. (nu sunt sigur dacă n-ar trebui explicat puţin sensul noţiunii de "convingere politică" ... voi reveni)
În luna ianuarie a anului 1990 m-am înscris în "Tineretul Liberal". Nu am activat, pentru ca drumul meu în viaţă am ales să fie altul, dar am stat aproape, am urmărit şi, fiind un adept al liberalismului, am fost un susţinător sincer al Partidului Naţional Liberal încă de pe vremea când politica din România se făcea cu bâta şi lămpaşul.
Întotdeauna am văzut în liberalism singura cale de a (re)aduce România în rândul naţiunilor civilizate şi a statelor moderne. Am crezut şi cred în liberalism şi am apreciat capacitatea acestei doctrine politice de a coagula personalităţi deosebite, oameni care au scris istorie şi care au construit bună parte din respectul de care s-a bucurat România.


Cunosc foarte mulţi oameni dezamăgiţi (unii până la deznădejde) de cele ce se petrec în Partidul Naţional Liberal. Listele de oportunişti s-au mai îngroşat şi, chiar dacă sondajele poate indică vreo creştere, creşterea aceasta (dacă este reală), nu este şi nu poate fi una calitativă în condiţiile propuse.

Dar nu despre oportunişti vreau să vorbesc acum, căci ei sunt omniprezenţi şi, probabil, nu ar exista politica dacă ei n-ar fi. Eu mă declar consternat de acceptarea în partid a unui clovn trist, a unui om cu un IQ sub al unei oi, a unui specimen de cocalar contemporan violent, impulsiv şi total lipsit de valori reale. Este incredibil cum imaginea partidului o puteţi terfeli de dragul a câteva voturi ale unor imbecili, pentru că nu pot fi numiţi altfel cei care votează un urangutan ca gigi becali.
Mi se pare că v-aţi asumat un uriaş risc (care reclamă şi o imensă răspundere) aducând astfel de specimene în partid, pentru că, domnule Antonescu, numai dacă n-aţi băut prea mult zer de oaie nu veţi vedea că v-aţi îndepărtat susţinătorii tradiţionali ai liberalilor, oameni rezonabili, fideli, demni, inteligenţi şi culţi, oameni deschişi noului, curajoşi şi puternici, într-un cuvânt, liberalii.
Sper să ştiţi, domnule Antonescu, să vă retrageţi până nu se va alege din partid cam ce s-a ales de Steaua după venirea "finanţatorului".
Situaţia în care aţi adus Partidul Naţional Liberal mi se pare una limită, iar ea nu va trebui să dureze mult pentru a se mai putea salva ceva. Este incredibil cum au ajuns liberalii să fie "fraţi buni" cu ion iliescu sau cu dan voiculescu. Alianţa aceasta contra naturii, menţinută paranoid şi obsesiv de teama de Băsescu, un om care, în scurt timp, nu va mai reprezenta decât o pagină din istoria României, se va vedea într-o gravă lipsă de identitate, atunci când ţinta urii lor va dispărea de pe firmamentul politic.

Pe scurt, domnule Antonescu, vă comunic faptul că eu, ca mulţi liberali de bun simţ, nu voi mai gira cu votul meu nici o propunere venită de la Partidul Naţional Liberal, atât timp cât domnia voastră va face de ruşine acest partid. Este prima dată în viaţa mea când voi face asta şi nu speram să ajung vreodată aici, dar, cu sinceritate vă spun că nici pe gigi oierul nu-l vedeam vreodată în rândurile liberalilor şi încă sper să mă trezesc din acest vis urât.
Nu, nu voi vota cu Ungureanu, nu sunt băsist şi nu mă interesează mizele voastre meschine, dar nici nu vreau ca forumul de discuţii şi idei liberale să fie transformat într-o facţiune a galeriei Stelei, cultura românească să fie reprezentată de obiecte sanitare sau schimbătoare de căldură şi, toate acestea, într-o sfidare xenofobă a tuturor valorilor europene.
Pe vremea când am cunoscut acest partid, era simbolul valorilor democratice europene şi condus de numeroşi oameni sclipitori, având susţinerea unor seniori demni de toată stima. Azi ni se predă un discurs de tip "nu ne vindem ţara", învăţat, învăţat şi iar învăţat de la noul "senior" de cumetrie, ion iliescu.
Îmi pare sincer rău că v-am cunoscut, iar de votat nu vă voi vota.

Anul acesta, votul meu va merge către Uniunea Armenilor din România. Explicaţia va veni într-o postare viitoare, neadresată domnului Antonescu, pentru că, bineînţeles, domniei sale oricum nu-i pasă.
Şi, dacă nu putem să ne batem joc de anumite idei "prin noi înşine", va trebui să-mi văd de treabă şi să continui prin mine însumi.