7337

Azi e ziua mea. La multi ani mie! Printre toate urarile, iata, strecor si una de inspiratie narcisista, de la mine pentru MINE.
Azi este ziua in care ma venerez, nu e o zi normala in care ma iubesc neincetat. Azi ma idolatrizez si ma sarbatoresc in fiece secunda.
In fiecare an, pe 15 septembrie fac doua lucruri desprinse dintr-un ritual personal. Primul dintre ele vine din copilarie, de cand cresteam fizic de la zi la zi si consta in intinderea mainilor orizontal, asemeni unei poziti deschise de planare si masurarea din ochi a anvergurii. In fiecare an al copilariei faceam asta si mi se parea evidenta diferenta. Acum este doar o nostalgie. Acum cresc pe alte directii si nu neaparat placut, dar sa lasam. Al doilea obicei este unul de data mai recenta in care fac o analiza a anului ce a trecut, asemeni alergatorului de lunga distanta, care la finalul fiecarui tur isi consemneaza un timp partial. Este o chestie uzuala, unii o fac de Anul Nou, altii de ziua lor, altii mai des, altii mai rar, unii poate deloc. Eu am ales ziua mea ca punct de trecere intre ani, ca hotar al performantelor si esecurilor anuale, ca borna statistica pentru ce a fost, dar si pentru ce va fi.
N-a fost un an minunat, dar, cu siguranta, a fost unul interesant. Am trecut prin multe, de la cele mai rele pana la cele mai bune. Daca anul trecut am pierdut un prieten bun, anul acesta mi-am pierdut tatal. Nu e simplu, dar, cu siguranta, o parte din energiile lor bune a ales sa traiasca de acum in mine, iar lucrul acesta ma intareste. Ce este clar (pentru toata lumea, cred), e ca nu te poti opune cursului vietii si oricat te-ai stradui, destinul va lovi implacabil. De aceea, este extrem de important sa te bucuri de ce ai, cat ai. Pentru ca proverbul spune destul de clar ca "nemultumitului i se va lua darul".
Viata, este minunata si o apreciezi enorm, mai ales cand treci pe la granita ei si arunci o privire dincolo, iar fiecare mic succes, fiecare firava izbutire nu sunt decat caramizile edificiului construit de viata unui om. Pentru ca mi se pare ca e o asemanare izbitoare intre o viata si o constructie.
Tragand linie, am avut si caramizi de pus, pe plan artistic mi-a mers destul de bine. In ultimul an, pe langa Butterflies in My Stomach, acest portavion muzical, ce a plutit lin pe cele mai interesante mari ale anului, am cantat cu Zum si am cladit o noua trupa: TiPtiL, care, coincidential sau nu, s-a nascut tot in septembrie.
Pe plan personal ma simt bine si fericit si cea mai mare bucurie pe care o am este ca singurele necazuri vin din zona financiara, semn ca in rest totul e asa cum trebuie.
Azi implinesc 37 de ani. O varsta care nu e nicicum. Nu e rotunda, nu e patrata, nu e biblica, nu e juridica, e doar, cel mult o anagrama a anului nasterii mele. Mama mea, inraita a jocului 6/49, joaca saptamanal acest numar intr-unul din buletinele de joc. Poate anul asta devin milionar. Ar fi bine, desi, conform logicii de mai devreme, ar trebui mutate grijile in alt plan si nu sunt sigur ca vreau asta, dar, tot mai devreme spuneam de destinul care loveste implacabil ... hmm!
Sanse sa castige mama la loto, par ca au aparut, cata vreme, pentru prima data in viata, la ora bilantului, s-au nascut cateva dileme.
O fi bine?
Stiu ca oamenii, cu cat sunt mai intelepti au mai multe dileme, iar asta mi se pare un inceput bun.
Vorbeam acum doua zile cu Maca si ma intreba daca ma vad la 60 de ani. I-am raspuns ca ma vad mai bine ca niciodata si mi-am amintit de filmul Once Upon A Time in America, scena plecarii si revenirii lui Noodles, dupa 30 de ani, in autogara. Daca mai e cineva care nu a vazut filmul acela ... sa nu-l piarda ca e pacat.
Gata, suna telefonul si, precis, cineva imi va ura "La multi ani!"

Printre fluturii de toamna din gradina Verona

Vineri seara am concertat cu Butterflies in My Stomach la terasa Verona, in spatele librariei Carturesti. A fost frig, dar publicul deosebit de numeros ne-a incalzit cu aplauze si refene cantate impreuna cu noi.
Multe camere foto si foarte multe poze frumoase, dintre care aleg cateva facute de Andrei Dima

Desi, personal cred ca nu a fost cel mai bun concert al nostru, lumea s-a bucurat si a ascultat cu atentie sporita (si de sonorizare ce nu a facut fata numarului mare de spectatori). Au fost si doua reinterpretari ale unor piese mai vechi, iar pentru urmatorul concert, cel de la Green Hours de pe 16 septembrie, pregatim noi surprize. Va astept si iata si afisul:

Pe acasa si pe campi

Da, n-am prea mai scris multe pe aici. Din timpul alocat internetului, Facebook ocupa foarte mult si asta nu-mi prea place. Am fost si plecat. La Cluj la Iron Maiden, la Stufstock cu TiPtiL. Acum ma pregatesc de Peninsula unde voi fi cu Butterflies in My Stomach in recital, sambata seara pe scena Ciuc.
Mi-am luat laptopul de la reparat si e la fel cum l-am dus. Am de lucru cu el si m-ar fi ajutat. Poate ca m-ar fi ajutat si sa mai scriu pe aici cate una cate alta. Vara asta nu am iesit nici macar o data la o cafenea de dimineata cu laptopul sa lucrez. Poate ca nu e timpul pierdut.
Mi-am cumparat, cu ultimii bani, o valiza de 171cm pentru contrabasul electric, in timp ce SMS-uri cu amenintari curg de pe la banci. Are doua roti si doua manere ... valiza. E dezordine in casa, nici timp sa scot lucrurile din valiza nu am gasit, nu pentru ca scriu randurile astea fara sens, caci daca nu stateam acum putin cu voi, poate dormeam sau imi faceam o cafea. O cafeaaaaa ... mmmm. Sau poate ma apucam de treaba. Am de definitivat lista concertelor pe luna septembrie. Mai am de lucru pentru niste proiecte. Pe seara, poate voi iesi la o bere cu prietenul pe care l-am refuzat aseara. Acum ma duc la bucatarie sa fac o cafea. Stiu ca o sa ziceti ca sunt fericit.

Free Steaua!!!

Anonimii au si ei un nume, nu?

Dragii mei cititori, dar, mai cu seama, comentatori anonimi,
Desi parerile voastre au fost, in mare masura, interesante si pertinente, de azi va trebui sa aveti si voi un nume, daca doriti sa imi transmiteti ceva.
Asta pentru ca nu mi se pare in regula ca voi sa stiti cu cine vorbiti, iar eu sa vorbesc cu fantomele.
Va multumesc pentru intelegere.

TiPtiL in semifinala pentru Stufstock Newcomers Stage

Luni 02 august, in club Elephant Pub din centrul vechi, dupa ora 19.30, trupa TiPtiL concerteaza live pentru semifinala Stufstock Newcomers Stage din cadrul festivalului Stufstock 2010 Vama Veche

Muzica TiPtiL include elemente de funk, drum'n'bass, jazz si post-punk, iar trupa infiintata la sfarsitul anul trecut, a avut in concerte un feedback excelent din partea publicului. TiPtiL inseamna: Raluca Staicu (voce), Adina Dura (voce), Bujor Stoicovici (chitara bas, contrabas), Ciprian Moisescu (tobe) si Cristi Cretu (chitara).

În prima seară, cea de funk, nu jazz, reggae și fusion, cei cinci TiPtiLi, vor cânta live piese din repertoriul propriu, timp de 45 de minute, alaturi de alte trupe, în prezența juriului, a prietenilor și a publicului. Punk-ul alternativ va domina scena în a doua seară, pentru ca indie alternative să fie prezent în Elephant Pub în cea de-a treia zi, iar metal rock-ul în ultima seară de concurs.

La finalul celor patru zile, cât va dura etapa doua a ”examenului de live”, 12 dintre cele 24 de trupe ajunse in semifionala, vor avea şansa să se lanseze printr-un concert pe scena Stufstock Newcomers din Vama Veche.

Juriul este format din Alex Revenco (Jurnalul Național, Președintele juriului), Mircea Oculeanu (Radio Guerilla), Guido Janssens (fost GM EMI Publishing Belgium, fondator Emagic Entertainment în Olanda și România), Vlad Gorneanu (ZOB), Dana Papadima (Asociația Pentru Conservarea Ariilor Protejate Bio-Cultural), Hefe (Bring The Noise), Florin Silviu Ursulescu (Radio Romania Actualități) și Aurelian Dincă/Balauru (Trooper).

Cele mai bune trupe care susțin câte un concert pe scena Newcomers vor fi,premiate. Premiul întâi, în valoare de 10.000 de euro, constă în producţia unui album, cu tot ce presupune o realizare profesionistă, de la înregistrare, până la lansare şi promovare ulterioară. Premiul al doilea, în valoare de 5.000 de euro, se va concretiza în producţia unui videoclip, iar premiul al treilea, în valoare de 1.500 de euro, aduce formaţiei câştigătoare un kit muzical pentru sala de repetiţii (o staţie de chitară, una de bas şi un set de cinele). Premiul publicului (de popularitate) înseamnă un turneu în cinci oraşe pentru trupa care îl va câştiga.

Sub sloganul – “ Stufstock Newcomers. Ultimii veniţi vor fi cei dintâi”, cei cinci TiPtiLi, inscrisi ultimii pe lista celor 60 de trupe ce au participat la aceasta competitie, va asteapta sa fiti alturi de ei si sa ii sustineti luni seara in competitia pentru Stufstock Newcomers Stage.

Intrarea este libera.

www.tiptil-tiptil.blogspot.com
www.myspace.com/tiptil
muzicatiptil@gmail.com

Elephant Pub, Gabroveni 16 (Centrul Vechi)

elena neagu / PR / 0726 28 26 24 / ellena.neagu@gmail.com

Beat-ul bate armonia, Vama Veche, Romania

Vama veche este un sat situat in sudul extrem al litoralului romanesc, la cativa metri de frontiera cu Bulgaria. Un sat urat si sarac, cu oameni mici si destul de bronzati.
Pe vremuri, acolo se refugiau o serie de cetateni nonconformisti, pasionati de curentul socio-muzical hippie, de "libertate" (atat cat se putea ea manifesta intr-o tara comunista, printre soldati, la doi pasi de granita) si de departarea de betoanele agresive ale unei societati multilateral dezvoltata.
respectivii stateau acolo cat era vara de lunga, faceau plaja, sex, discutau, beau, ascultau muzica, cantau la chitara, traiau. Multe din povestile de atunci, transmise pe cale orala, inflorite si condimentate de cine si cum a dorit, au devenit un fel de legende despre un taram de basm si s-au propagat peste generatii cu o forta demna de reactia in lant a exploziei atomice. Pe cale de consecinta, tot mai multi doritori de "liniste" au aglomerat plaja din Vama Veche. Tot mai multi dusmani ai orasului, dar si ai statiunilor comuniste, au dorit sa locuiasca peste vara in Vama Veche. Ei au povestit si altora ce bine le e, iar acestia din urma le-au propus primilor sa le fie si mai bine.
Astfel, o chirie (modica la vremea aceea) in locul anevoiosului si neconfortabilului cort a dat startul "investitiilor private" ce au urmat.
Mai mult private decat investitii, constructiile din Vama Veche au transformat acel sat uitat de lume si redescoperit de boemi, intr-o veritabila statiune a prostului gust. Aici, pe langa Urat si-a spus cuvantul si Prostia, pentru ca ele, Privatele nu sunt doar mai oribile ca niste hoteluri din Saturn, dar si mai prost facute, atat din punctul de vedere al sigurantei in exploatare, cat, mai ales, al functionalitatii, ajungandu-se astfel la aberatii de solutii de cazare in camere mai mici ca o bucatarie de bloc, dotate cu mucegai si chiar muschi de copac pe peretii dinspre Nord.
Oamenii s-au schimbat si ei. Unii nu au mai venit acolo niciodata, altii s-au transformat in veritabili cocalari, pentru a se simti in continuare ca acasa.
Vama Veche este o statiune turistica urata, murdara si scumpa. Urmeaza aproape identic drumul dezastrului de care a avut parte Costinestiul. Vama Veche nu se poate salva (domnule Mircea Toma). Vama Veche ar trebui cucerita si arsa din temelii. Ea functioneaza, ca mai toate locurile din Romania pe criteriile celor nesimtiti, mitocania ajungand un brand veritabil. Dintr-un loc unde se asculta cu precadere Pink Floyd, s-a ajuns la unul pentru Suie Paparude. De pe vremea cand aici rasuna muzica adevarata, nu a ramas decat traditia unui rasarit pe acorduri de Bolero (M. Ravel), dar si acela insotit de urlete si zbierete ale unor bureti imbibati in alcool, balind dupa niste pitipoance de Mangalia. In Vama Veche beat-ul a invins armonia.
Inainte de a ne dori sa o salvam, poate ca ar trebui sa ne gandim cu regret la Bucurestiul interbelic, la Timisoara, Constanta, Iasi si multe altele, si, in general, la valorile morale si spirituale, pe care, daca le-am fi putut salva la timp, acum Vama Veche nu reprezenta o problema.
Cata vreme vedem peste tot BMW-uri si Q7-uri, gunoaie si chelneri nesimtiti, Vama Veche este salvata. Vama Veche este Romania.

PS: si cel mai trist mi se pare ca sunt din ce in ce mai multe familii care isi aduc copiii mici.