Eu cu cine votez? Păi, iata!

Prima data când m-am simţit prost cu votul meu a fost în 2009 când, în ciuda convingerilor mele am pus stampila pe soţul Mihalei (dragostea lui). Mi se părea deja de nesuportat Traian Basescu. La vremea aceea îmi era frică de politica lui, mai ales de cea externa şi, cu precădere în relaţia cu Rusia, aşa că, pentru prima dată am votat PSD. Mi-am dorit atunci să merite efortul şi câteva zile nu mi-am vorbit de ruşine. Bineînţeles că nu a meritat şi am rămas atunci, ca în bancul acela: şi futut şi cu banii luaţi. Nu vreau să-mi amintesc acum condiţiile de atunci, că iar mă supăr (deşi n-am nici un drept) pe "diasporeni", cărora nu-mi permit să le contest opţiunile, ci, mai curând lipsa de informaţie şi contact, lucruri ce au fost demonstrate în repetate ocazii, la fiecare rundă de alegeri, diaspora semnalând o inerţie pe cât de explicabilă, pe atât de frustrantă pentru cei rămaşi să "beneficieze" de votul lor. Nu dezvolt că nu e momentul, poate voi reveni.
Întorcându-mă la Traian Băsescu, trebuie să recunosc faptul că, pe fondul Blitzkieg-ului USL (aşa cum sugestiv a fost denumit în presă), era la un colţ să ma recucerească şi să mă determine să-l cred că el, cinstitul Traian Băsescu, în umilul lui tricou bleu, pe care nu-şi permite să şi-l schimbe, datorită crizei pe care el, căpitanul, a gestionat-o atât de bine, ... bla bla bla ...., cum spuneam, el nu luptă pentru scaun, ci pentru statul de drept şi independenţa justiţiei şi iar bla bla bla ..... şi că să mergem la vot şi să câştige democraţia şi iar bla bla bla ...
În esenţă, ca orice om cu scaun la cap, am simţit şi eu că lucrurile nu se arată prea roz cu o putere care are atâta putere de a lua puterea. Da, schimbarea de putere nu a avut de a face prea mult cu una firească, democratică. Urcarea la hăţuri a lui Victor, Crin, Felix şi ceilalţi mi-a aminitit mult de practicile partidului comunist al anilor 1946.
De aceea eram aproape hotărât să nu girez cu votul meu această mascaradă politică, scremut legală, dar profund imorală, adică să nu merg la vot.
Dar Preşedintele "5 minute" n-a murit. El s-a preschimbat, doar, în Preşedintele "Masăverde" şi, ca prin minune, Băsescu-luptătorul a acţionat brusc butonul balans până la a se arăta în poziţia de Băsescu-scaietele prins cu disperare de tapiseria tronului de la Cotroceni.
- Bă, tu îţi baţi joc de noi? l-am întrebat retoric pe suspendat.
Suceala asta m-a deranjat profund şi la fel de brusc mi s-a arătat că avem de a face cu două mari rele concurente în politica românească. (ele par măcar acceptabile în comparaţie cu celelalte variante, dar despre ele şi poporul lor, povestim altă dată, dacă mai apucăm).
Prin urmare avem două rele care, în "coabitare" generează explozibil, începând de la cursul valutar şi ajungând în cancelariile Europei.
Şi, pentru că noţiunea de coabitare pare imposibilă şi puterea politică, majoritară şi prea abrupt instalată este destul de greu de înlăturat, eu văd ca o primă şi singură soluţie de stabilizare hemodinamică a cursului valutar, dar şi a situaţiei politice şi economice, înlăturarea celuilalt rău - Traian Băsescu.
Pentru el este doar o penibilă şi nedemnă ieşire din/în istorie/decor.
Pentru USL începe o lungă perioadă în care mulţi din ce vor vota DA le vor fi aspri adversari, demonstrându-le că votul DA era unul negativ pentru Băsescu şi, nicidecum unul pro USL.
Pentru noi, românii, începe să fie absolut necesar să demonstrăm că ştim ce să facem cu votul nostru.
Eu voi vota DA: