miercuri, 25 februarie 2009

Cred ca ...

... Muzica este ca o femeie.
Ea a fost inventata demult. Azi se tot imbraca si se tot fardeaza in diferite stiluri, care mai de care mai vintage, care mai de care mai avangardist. Unele raman goale si cu tente extrem pornografice, altele, din contra, invesmantate excesiv, sunt din ce in ce mai greu de patruns.
Unii apreciaza mai multe stiluri de muzica, altii preferand sa ramana fideli unui singur gen sau chiar artist, secatuindu-l pe acesta din urma de toata energia creatoare ce i-ar putea-o darui intr-o relatie atat de stricta.
Unii se rezuma sa o critice din fotoliul lor, altii se implica si isi dedica viata si libertatea ei. Unii nu pot trai fara muzica, considerand-o ca un drog, altii nici macar nu o baga in seama, parasind-o in peisajul sonor cotidian.
Muzica este frumoasa, este mare, este culta, este usoara, este populara, este lunga, este agresiva, este falsa, este calda, este sexy, este de consum, este galagioasa, este complicata, are tonuri si semitonuri, are acorduri si disonante, are ritm, este ciudata, este etno, este urbana, este vugara, este veche, este obsedanta, este buna sau este proasta.
Are tot doua melodii, doua armonii si un ritm, dar este datatore de senzatii si poti sa-ti pierzi capul dupa ea.
Muzica a facut istorie. Muzica misca oamenii, apropiindu-i sau separandu-le drumurile.
Muzica este coloana sonora a universului. Ascult-o!

duminică, 22 februarie 2009

Cred ca ...

"Ce nu intelegi poate capata orice sens iti doresti" - Chuck Palahniuk

miercuri, 18 februarie 2009

Trasee cotidiene



Alexandru Andries - Ce dimineata frumoasa

Cea de mai sus este, pentru toata lumea, o (binecunoscuta, sper) melodie a lui Alexandru Andries. Eu am mers mai departe si am instalat-o in telefon ca alarma de dimineata.
Cu toate acestea, oricat ar fi de frumoasa si gingasa melodia, trezirea comandata este si va ramane cosmarul noptii precedente si prima catastrofa a zilei ce sta sa inceapa.
Prima calatorie a zilei este in memoria mea, incercand sa gasesc raspuns la intrebarea:
"Pentru ce trebuia sa ma trezesc?"
Drumul ma duce in mod constant la masinaria de facut cafea, apoi in baie. Periuta de dinti are aceleasi miscari de peste 30 de ani. Au fost mai multe periute, evident. Ele au cunoscut nenumarate tipuri de pasta de dinti, ba chiar, de-a lungul anilor au venit si au plecat diversi dinti, dar traseele periutei sunt neschimbate.
Daca ma barbieresc, incep intotdeauna din dreapta, iar cand fac dus, mana imi intinde gelul intotdeauna pe acelasi drum. Incui usa. Sus ... de doua ori. Jos de doua ori.
Cobor in statie. Peste cam tot atat timp cobor iar in statie. Cealalta. Mereu aceeasi cealalta.

Intr-o institutie mare, cu multi angajati, cea mai mare problema este salutul. Pe unii ii stii, pe altii ii intuiesti. Pe unii nu-i cunosti, dar ii vezi zilnic. In aceleasi locuri si ipostaze.
Jumatate de zi ii saluti "de bucuria revederii", iar cealalta schimbi curtoazii in speranta apropierii ramasului bun "pe maine". Se poate intampla sa saluti pe cineva de mai multe ori, iar pe altii sa-i saluti o data la doua zile, chiar daca pe toti ii vezi zilnic. In aceleasi locuri si ipostaze. Spunand aceleasi glume in aceleasi interpretari.

Un traseu important este cel al internetului cotidian, al link-urilor. Intotdeauna, cand te relaxezi la birou, intri pe aceleasi site-uri. Cam in aceeasi ordine. Daca vei fi atent vei vedea ca, de-a lungul a doua-trei zile citesiti cam acelasi continut, expus, interpretat si reinterpretat.

Eu fac parte din traseele mele. Pe ele incerc din rasputeri sa le variez, sa le transform in unicate. Ma simt uneori ca un sofer de troleibuz, disperat de repetabilitatea rutei si care a dat jos captatorii (remember Marilena de la P7) si goneste pe strazi laturalnice. Senzatia este extrem(de dubioas)a.
Mi-as dori sa pot lua cu mine in troleibuz persoane, fapte, idei, dar mai cu seama as vrea sa ma iau pe mine mereu, cu tot ce fac, cu tot ce creez, cu tot ce scriu.
As lua si acest blog.

marți, 17 februarie 2009

Dar ce blog frumos rasare ...

Zilele acestea este mare forfota cu RoBlogFest-ul, aceste Eurovision al blogatilor din Romania.
Ca de fiecare data, eu aflu ultimul de cate un eveniment de tipul asta, eveniment-concurs la care, initial as dori sa particip. Poate dintr-un instinct al competitiei, pe cat de primitiv pe atat de neverosimil pentru felul meu de a vedea lucrurile.
Dar cum stau ele, lucrurile?
Din punctul meu de vedere, lucrurile stau, de cele mai multe ori exact asa cum le aseaza cei mai multi. Pe undeva e normal in democratie ...
Daca te uiti in topul blogrilor din Romania de doare capul instantaneu. Daca, dintr-o plictiseala totala te apuci de citit bloguri din top 10 (desi am un favorit acolo ... pe Tolo), vei constata imediat de ce sunt asa de vizitate.
Blogurile sunt, cum spuneam atunci cand l-am pornit pe acesta, niste ziare personale, o forma de jurnalism intim si direct, cu frecvente nuante de "apartament". Ele pot fi tabloide, de sport, atacand politica dinauntrul sau din afara ei, literare, de fotografie, muzicale, de timp liber, filosofice, de calatorie, etc.
Exista un top numit ZeList, care iti furnizeaza si un script pe care, introducandu-l pe blogul personal, iti afiseaza pozitia in respectivul top (ceea ce este ok), dar adauga si remarca: "sunt mai tare decat .... % din blogeri".
Continuand analogia cu ziarul tiparit, trebuie sa remarc faptul ca si "Libertatea" se lauda ca e cel mai tare.

duminică, 15 februarie 2009

De azi, ROUA e sus, pe blogul ei


Dragii mei,
astazi se lanseaza in spatiul muzical o noua formatie.
Numele ei este ROUA Detalii despre trupa, cu ce stie ea si poate, precum si prima piesa, intitulata CER DE CATIFEA, se pot gasi pe www.rouamusic.blogspot.com
sau pe
www.myspace.com/rouamusic

pentru orice nedumerire, parere, sustinere, adresati-va cu incredere la rouamusic@gmail.com

de asemenea, tot pe blog vom putea discuta si comenta aceasta aparitie inedita in muzica romaneasca

enjoy!

sâmbătă, 14 februarie 2009

Mai e o singura zi ...

Asa cum scrie aici ... mai e o singura zi pana ce o noua trupa se va lansa in muzica asta bezmetica.
Fiti cu ochii pe ROUA si n-o sa va para rau!

miercuri, 11 februarie 2009

Se poate diSTINGe?

Nu ascund cititorilor mei si nimanui, de altfel, ca sunt un fan al lui Sting.

Muzica sa, ca a fost creata in perioda The Police, ca a fost dupa, ca a fost punk, rock, jazz sau, mai nou, preclasic, ca a fost compusa de el sau nu, a reusit sa ma miste atat emotional cat si fizic, fiind artistul pentru care am calatorit cel mai mult. Pot spune ca l-am vazut pe Sting in 5 concerte in 4 capitale europene, ducandu-ma special in Amsterdam, in Viena si in Budapesta. A patra ar fi Bucurestiul, europeana doar cu numele pana una alta, locuitorii ei, in mare parte demonstrand si aseara, in multe randuri, ca ar mai avea de aprofundat la capitolul educatie si cultura. Dar, acum cultura este pentru toata lumea la liber, in limitele numarului de bilete.
Apropos de bilete, ele chiar s-au vandut repede, in ciuda faptului ca au fost destul de scumpe. Foarte multa lume a fost luata prin surprindere si a ramas pe dinafara. Afara unde misunau, ca de fiecare data, aceiasi tigani biletari, dar care nu prea au avut spor, datorita prezentei ferme a BGS-ului care si-a fcut treaba asa cum ar trebui sa si-o faca toti de fiecare data.

Am intrat.

Inauntru lume multa. Multa multa, dar total noua. Mi s-a intamplat ca la majoritatea concertelor sa vad cam aceiasi oameni. "Uite-l si pe ala! ... Ia uite, a venit si cutare! ... Putea sa lipseasca si X? ... " imi erau fraze obisnuite in hol si in sala inainte de stingerea luminii. De data aceasta m-am simtit ca si cum as fi fost in alt oras, ba chiar in alta tara. Se vorbea mult limba engleza in jurul meu si, usor usor, au inceput sa-si faca aparitia "marimile". Ion Tiriac sr. insotit de 3 (cred) badigarduri, Toader Paleologu, Robert Turcescu cu a sa Oana Sarbu, Gianina Corondan ... cam atat am vazut. Au mai bifat evenimentul si muzicieni de marca ai Romaniei, cum ar fi Nicu Alifantis, Tino Furtuna (Holograf), Aurel Moldoveanu (cautati pe YouTube, daca nu stiti cine e), Margineanu, precum si cuplul Narcisa Suciu - Raresh Totu. Or mai fi fost si altii, dar eu nu i-am remarcat.

Trecand la concert, acesta a avut un puternic caracter dual si nu sunt inca sigur daca mi-a placut sau nu mi-a placut, daca am asistat la un moment de inalta tinuta artistica si de un nivel cultural remarcabil, urmat de un moment de megalomanie-balci-targ de bere, in fine, daca Sting ar reusi sa-si dea seama de semnificatia zicalei romanesti: "Lucrul amestecat miroase a cacat".

Ce vreau sa spun cu asta?

Pai vreau intai sa remarc si sa laud initiativa lui de a promova o muzica deosebit de frumoasa, compusa de John Dowland (1563 - 1626), dar care este foarte rar auzita de catre urechea umana comuna, care ureche, de multe ori prea infundata de beat-uri de house sau orice altceva, se declara invinsa sau macar ranita de sonoritatile atat de speciale ale lautei. Urechea romaneasca, pe langa toate acestea, mai stie ca lauta = Tudor Gheorghe. In acest context, Sting alege sa uzeze de carisma si numele sau si purcede prin lume alaturi de miraculosul lutist (nu lautar) Edin Karamazov, fost elev al lui Sergiu Celibidache.
Impreuna reusesc nu numai sa iti aduca in suflet atmosfera de sfarsit de secol XVI, dar te face sa-ti doresti sa asculti muzica si sa traiesti in acele timpuri. Pentru aceasta Sting a studiat atat stilul de canto al vremii, cat si cantatul la lauta. Acesta din urma n-as aprecia ca i-a izbutit, dar vocal vorbind a fost perfect. In alta ordine de idei, consider ca este greu sa-i tii piept, cantand cu lauta, lui Edin Karamazov. Trebuie sa mentionez si corul Stile Antico format din opt voci teribile (un bas cum nu am mai auzit de mult), care a contribuit decisiv la reusita concertului. Sau, mai corect, a primei parti.



Pentru ca a urma si o a doua.

Recompensa pentru cei ce oricum se foiau si se intrebau, probabil, in sinea lor: "Dar ce se intampla? Ce-i cu muzica asta? A inebunit Sting? Unde e Roxanne? De ce nu canta Shape Of My Heart sau celelalte piese ale lui? Ce dracu caut eu la concertul asta cu lautele astea de cacat?
Partea a doua, Sting a gandit-o ca pe o extindere a omagiului inceput pentru John Dowland la diversi compozitori britanici, printre care si el.
Ha ha ha, ce ne-am mai ras la gluma asta!

Gresite mi s-au parut amestecul, nu atat de muzica, cat de stare si de mesaj, dar si inoportunitatea orchestratiilor unor piese ale sale, fortate parca sa accepte lauta si obligandu-l pe Edin Karamazov sa improvizeze ceva sa nu stea degeaba pe scena.

Am cazut de sus, dintr-o stare de gratie cu greu cucerita printre oameni plictisiti si nervosi, printre pozari de ocazie care nu s-au oprit din fotografiat, desi scena a fost teribil de statica.
In spatele meu era un copil de 7-10 ani venit cu parintii. Fotografia neincetat si vecina din dreapta, al carei aparat scotea niste sunete absolut enervante. Tragea cadru dupa cadru al unui concert vazut mai mult pe ecraul LCD. In stanga, in picioare (eram la capat de rand) era o blonda, draguta, dar cu un telefon ce nu scapa nici o miscare de pe scena si puncta grosolan cu un sunet digital ce imita declansarea mecanismului unei camere traditionale. De ce oare or pune producatorii de telefoane aceste sunete sau, de ce nu ai optiunea de a le scoate?
Sala a explodat, realmente, la auzul primelor acorduri (de lauta) ale piesei Fields Of Gold. Era un strigat de eliberare, era bucuria unui copil ce ajunge, in sfarsit, la desert dupa ce a fost obligat de parinti sa manance ciorba si tocana. Sala Palatului se dezlantuise, publicul primise, in fine, ce isi dorea de cand si-a luat bilet. "Gata cu porcariile!" si-au zis unii, vazand ca urmeaza piese comestibile.
Every Breath You Take, Roxanne, Fragile deja le-a cantat cu chitara.
Ma simteam ca la un foc de tabara. Ba nu. Era ceva din atmosfera Cenaclului Flacara. O chitara si mii de voci. Lipsea vocea groasa care sa sopteasca versurile.
Poate ca asta este tributul care trebuie platit pelerinajului culturii prin locuri virgine. Poate ca ego-ul lui Sting nu-l lasa sa se culce seara, pana nu-si canta din opera sa. Poate ca oamenii ar fi fost complet nefericiti daca n-ar fi fost si jumatatea lor in acest spectacol. Poate ca asa e peste tot. Poate ca artistului i-ar scadea vanzarile si, implicit cota, daca ar dezamagi lumea. Poate ca lumea nu ar mai veni la concerte, iar el nu ar mai fi un artist mare. Poate, de aceea, nu si-ar mai putea permite si acte de cultura autentica, iar noi (exista si un noi mic) nu ne-am mai bucura de miracolul muzicii.
Poate de aceea nu stiu ce sa cred despre spectacolul de aseara.
Poate ca e mai bine sa vad jumatatea mai plina a concertului.
Poate ca da.

sâmbătă, 7 februarie 2009

Ia biletu' la Labyrinth, neamule!!!

Mai sunt trei zile si mai aveti timp sa va ganditi. Iata o piesa din albumul "Songs from the Labyrinth", asa cum va fi si pe 10 februarie la Sala Palatului.
Imi doresc din tot sufletul ca cei care merg acolo sa stie exact ce vor vedea, intrucat nu e un concert obisnuit cu Sting si nu va fi sim
plu de urmarit.

Nu doresc sa jignesc pe nimeni, vreau doar sa va atrag atentia si, daca nu va e pe plac, sa aveti timp sa vindeti biletele, care nu au fost deloc ieftine. Cunosc oameni interesati sa achizitioneze un bilet la acest spectacol, asa ca voi permite, in premiera pe acest blog sa dati anunturi legate de acest subiect.



PS: eu am bilet, dupa cum se poate observa

vineri, 6 februarie 2009

Fluturii isi schimba parul ...

Dragii nostri,
acum cand mai avem atat de putin pana la marele moment in care atat de asteptatul album Butterflies in My Stomach va sta in mainile voastre si, speram, in inimile voastre, ne-am gandit sa ne schimbam infatisarea virtuala si sa o facem mai atractiva pentru voi.
In acest mod simplu, lansam invitatia-concurs catre toti cei ce stiu sa faca site-uri frumoase si extrem de functionale sa ne prezinte o propunere pentru noul site Butterflies in My Stomach.
Castigatorul il va face si se va bucura, printre altele, de stima si consideratia noastra.
Asteptam propuneri de layout pe bimsromania@gmail.com sau contact@butterflies-in-my-stomach.ro
Toate layout-urile vor fi publicate pe blogul formatiei (bineinteles cu acordul vostru explicit scris in mail) si le vom vota impreuna