marți, 21 decembrie 2010

marți, 14 decembrie 2010

marți, 30 noiembrie 2010

marți, 16 noiembrie 2010

joi, 28 octombrie 2010

Pe curand si pe la Elephant

Ma intristeaza ca nu mai am timp de blogul asta si in general de multe lucruri care-mi fac placere. Am ajuns sa-l transform intr-un spatiu de afisare a evenimentelor si asta nu ma multumeste. Dar va veni o vreme cand numai aici voi sta (imi zic asta mereu :).
Pana una alta, chiar daca am spus cele de mai sus, nu pot sa fac abstractie de concertul de pe 4 noiembrie din Elephant Pub cu Butterflies in My Stomach, concert al carui afis il postez si la care va invit cu drag.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

miercuri, 15 septembrie 2010

7337

Azi e ziua mea. La multi ani mie! Printre toate urarile, iata, strecor si una de inspiratie narcisista, de la mine pentru MINE.
Azi este ziua in care ma venerez, nu e o zi normala in care ma iubesc neincetat. Azi ma idolatrizez si ma sarbatoresc in fiece secunda.
In fiecare an, pe 15 septembrie fac doua lucruri desprinse dintr-un ritual personal. Primul dintre ele vine din copilarie, de cand cresteam fizic de la zi la zi si consta in intinderea mainilor orizontal, asemeni unei poziti deschise de planare si masurarea din ochi a anvergurii. In fiecare an al copilariei faceam asta si mi se parea evidenta diferenta. Acum este doar o nostalgie. Acum cresc pe alte directii si nu neaparat placut, dar sa lasam. Al doilea obicei este unul de data mai recenta in care fac o analiza a anului ce a trecut, asemeni alergatorului de lunga distanta, care la finalul fiecarui tur isi consemneaza un timp partial. Este o chestie uzuala, unii o fac de Anul Nou, altii de ziua lor, altii mai des, altii mai rar, unii poate deloc. Eu am ales ziua mea ca punct de trecere intre ani, ca hotar al performantelor si esecurilor anuale, ca borna statistica pentru ce a fost, dar si pentru ce va fi.
N-a fost un an minunat, dar, cu siguranta, a fost unul interesant. Am trecut prin multe, de la cele mai rele pana la cele mai bune. Daca anul trecut am pierdut un prieten bun, anul acesta mi-am pierdut tatal. Nu e simplu, dar, cu siguranta, o parte din energiile lor bune a ales sa traiasca de acum in mine, iar lucrul acesta ma intareste. Ce este clar (pentru toata lumea, cred), e ca nu te poti opune cursului vietii si oricat te-ai stradui, destinul va lovi implacabil. De aceea, este extrem de important sa te bucuri de ce ai, cat ai. Pentru ca proverbul spune destul de clar ca "nemultumitului i se va lua darul".
Viata, este minunata si o apreciezi enorm, mai ales cand treci pe la granita ei si arunci o privire dincolo, iar fiecare mic succes, fiecare firava izbutire nu sunt decat caramizile edificiului construit de viata unui om. Pentru ca mi se pare ca e o asemanare izbitoare intre o viata si o constructie.
Tragand linie, am avut si caramizi de pus, pe plan artistic mi-a mers destul de bine. In ultimul an, pe langa Butterflies in My Stomach, acest portavion muzical, ce a plutit lin pe cele mai interesante mari ale anului, am cantat cu Zum si am cladit o noua trupa: TiPtiL, care, coincidential sau nu, s-a nascut tot in septembrie.
Pe plan personal ma simt bine si fericit si cea mai mare bucurie pe care o am este ca singurele necazuri vin din zona financiara, semn ca in rest totul e asa cum trebuie.
Azi implinesc 37 de ani. O varsta care nu e nicicum. Nu e rotunda, nu e patrata, nu e biblica, nu e juridica, e doar, cel mult o anagrama a anului nasterii mele. Mama mea, inraita a jocului 6/49, joaca saptamanal acest numar intr-unul din buletinele de joc. Poate anul asta devin milionar. Ar fi bine, desi, conform logicii de mai devreme, ar trebui mutate grijile in alt plan si nu sunt sigur ca vreau asta, dar, tot mai devreme spuneam de destinul care loveste implacabil ... hmm!
Sanse sa castige mama la loto, par ca au aparut, cata vreme, pentru prima data in viata, la ora bilantului, s-au nascut cateva dileme.
O fi bine?
Stiu ca oamenii, cu cat sunt mai intelepti au mai multe dileme, iar asta mi se pare un inceput bun.
Vorbeam acum doua zile cu Maca si ma intreba daca ma vad la 60 de ani. I-am raspuns ca ma vad mai bine ca niciodata si mi-am amintit de filmul Once Upon A Time in America, scena plecarii si revenirii lui Noodles, dupa 30 de ani, in autogara. Daca mai e cineva care nu a vazut filmul acela ... sa nu-l piarda ca e pacat.
Gata, suna telefonul si, precis, cineva imi va ura "La multi ani!"

duminică, 12 septembrie 2010

Printre fluturii de toamna din gradina Verona

Vineri seara am concertat cu Butterflies in My Stomach la terasa Verona, in spatele librariei Carturesti. A fost frig, dar publicul deosebit de numeros ne-a incalzit cu aplauze si refene cantate impreuna cu noi.
Multe camere foto si foarte multe poze frumoase, dintre care aleg cateva facute de Andrei Dima


Desi, personal cred ca nu a fost cel mai bun concert al nostru, lumea s-a bucurat si a ascultat cu atentie sporita (si de sonorizare ce nu a facut fata numarului mare de spectatori). Au fost si doua reinterpretari ale unor piese mai vechi, iar pentru urmatorul concert, cel de la Green Hours de pe 16 septembrie, pregatim noi surprize. Va astept si iata si afisul:

luni, 23 august 2010

Pe acasa si pe campi

Da, n-am prea mai scris multe pe aici. Din timpul alocat internetului, Facebook ocupa foarte mult si asta nu-mi prea place. Am fost si plecat. La Cluj la Iron Maiden, la Stufstock cu TiPtiL. Acum ma pregatesc de Peninsula unde voi fi cu Butterflies in My Stomach in recital, sambata seara pe scena Ciuc.
Mi-am luat laptopul de la reparat si e la fel cum l-am dus. Am de lucru cu el si m-ar fi ajutat. Poate ca m-ar fi ajutat si sa mai scriu pe aici cate una cate alta. Vara asta nu am iesit nici macar o data la o cafenea de dimineata cu laptopul sa lucrez. Poate ca nu e timpul pierdut.
Mi-am cumparat, cu ultimii bani, o valiza de 171cm pentru contrabasul electric, in timp ce SMS-uri cu amenintari curg de pe la banci. Are doua roti si doua manere ... valiza. E dezordine in casa, nici timp sa scot lucrurile din valiza nu am gasit, nu pentru ca scriu randurile astea fara sens, caci daca nu stateam acum putin cu voi, poate dormeam sau imi faceam o cafea. O cafeaaaaa ... mmmm. Sau poate ma apucam de treaba. Am de definitivat lista concertelor pe luna septembrie. Mai am de lucru pentru niste proiecte. Pe seara, poate voi iesi la o bere cu prietenul pe care l-am refuzat aseara. Acum ma duc la bucatarie sa fac o cafea. Stiu ca o sa ziceti ca sunt fericit.

vineri, 13 august 2010

vineri, 6 august 2010

Anonimii au si ei un nume, nu?

Dragii mei cititori, dar, mai cu seama, comentatori anonimi,
Desi parerile voastre au fost, in mare masura, interesante si pertinente, de azi va trebui sa aveti si voi un nume, daca doriti sa imi transmiteti ceva.
Asta pentru ca nu mi se pare in regula ca voi sa stiti cu cine vorbiti, iar eu sa vorbesc cu fantomele.
Va multumesc pentru intelegere.

sâmbătă, 31 iulie 2010

TiPtiL in semifinala pentru Stufstock Newcomers Stage


Luni 02 august, in club Elephant Pub din centrul vechi, dupa ora 19.30, trupa TiPtiL concerteaza live pentru semifinala Stufstock Newcomers Stage din cadrul festivalului Stufstock 2010 Vama Veche

Muzica TiPtiL include elemente de funk, drum'n'bass, jazz si post-punk, iar trupa infiintata la sfarsitul anul trecut, a avut in concerte un feedback excelent din partea publicului. TiPtiL inseamna: Raluca Staicu (voce), Adina Dura (voce), Bujor Stoicovici (chitara bas, contrabas), Ciprian Moisescu (tobe) si Cristi Cretu (chitara).

În prima seară, cea de funk, nu jazz, reggae și fusion, cei cinci TiPtiLi, vor cânta live piese din repertoriul propriu, timp de 45 de minute, alaturi de alte trupe, în prezența juriului, a prietenilor și a publicului. Punk-ul alternativ va domina scena în a doua seară, pentru ca indie alternative să fie prezent în Elephant Pub în cea de-a treia zi, iar metal rock-ul în ultima seară de concurs.

La finalul celor patru zile, cât va dura etapa doua a ”examenului de live”, 12 dintre cele 24 de trupe ajunse in semifionala, vor avea şansa să se lanseze printr-un concert pe scena Stufstock Newcomers din Vama Veche.

Juriul este format din Alex Revenco (Jurnalul Național, Președintele juriului), Mircea Oculeanu (Radio Guerilla), Guido Janssens (fost GM EMI Publishing Belgium, fondator Emagic Entertainment în Olanda și România), Vlad Gorneanu (ZOB), Dana Papadima (Asociația Pentru Conservarea Ariilor Protejate Bio-Cultural), Hefe (Bring The Noise), Florin Silviu Ursulescu (Radio Romania Actualități) și Aurelian Dincă/Balauru (Trooper).

Cele mai bune trupe care susțin câte un concert pe scena Newcomers vor fi,premiate. Premiul întâi, în valoare de 10.000 de euro, constă în producţia unui album, cu tot ce presupune o realizare profesionistă, de la înregistrare, până la lansare şi promovare ulterioară. Premiul al doilea, în valoare de 5.000 de euro, se va concretiza în producţia unui videoclip, iar premiul al treilea, în valoare de 1.500 de euro, aduce formaţiei câştigătoare un kit muzical pentru sala de repetiţii (o staţie de chitară, una de bas şi un set de cinele). Premiul publicului (de popularitate) înseamnă un turneu în cinci oraşe pentru trupa care îl va câştiga.

Sub sloganul – “ Stufstock Newcomers. Ultimii veniţi vor fi cei dintâi”, cei cinci TiPtiLi, inscrisi ultimii pe lista celor 60 de trupe ce au participat la aceasta competitie, va asteapta sa fiti alturi de ei si sa ii sustineti luni seara in competitia pentru Stufstock Newcomers Stage.

Intrarea este libera.

www.tiptil-tiptil.blogspot.com
www.myspace.com/tiptil
muzicatiptil@gmail.com

Elephant Pub, Gabroveni 16 (Centrul Vechi)

elena neagu / PR / 0726 28 26 24 / ellena.neagu@gmail.com

luni, 26 iulie 2010

Beat-ul bate armonia, Vama Veche, Romania

Vama veche este un sat situat in sudul extrem al litoralului romanesc, la cativa metri de frontiera cu Bulgaria. Un sat urat si sarac, cu oameni mici si destul de bronzati.
Pe vremuri, acolo se refugiau o serie de cetateni nonconformisti, pasionati de curentul socio-muzical hippie, de "libertate" (atat cat se putea ea manifesta intr-o tara comunista, printre soldati, la doi pasi de granita) si de departarea de betoanele agresive ale unei societati multilateral dezvoltata.
respectivii stateau acolo cat era vara de lunga, faceau plaja, sex, discutau, beau, ascultau muzica, cantau la chitara, traiau. Multe din povestile de atunci, transmise pe cale orala, inflorite si condimentate de cine si cum a dorit, au devenit un fel de legende despre un taram de basm si s-au propagat peste generatii cu o forta demna de reactia in lant a exploziei atomice. Pe cale de consecinta, tot mai multi doritori de "liniste" au aglomerat plaja din Vama Veche. Tot mai multi dusmani ai orasului, dar si ai statiunilor comuniste, au dorit sa locuiasca peste vara in Vama Veche. Ei au povestit si altora ce bine le e, iar acestia din urma le-au propus primilor sa le fie si mai bine.
Astfel, o chirie (modica la vremea aceea) in locul anevoiosului si neconfortabilului cort a dat startul "investitiilor private" ce au urmat.
Mai mult private decat investitii, constructiile din Vama Veche au transformat acel sat uitat de lume si redescoperit de boemi, intr-o veritabila statiune a prostului gust. Aici, pe langa Urat si-a spus cuvantul si Prostia, pentru ca ele, Privatele nu sunt doar mai oribile ca niste hoteluri din Saturn, dar si mai prost facute, atat din punctul de vedere al sigurantei in exploatare, cat, mai ales, al functionalitatii, ajungandu-se astfel la aberatii de solutii de cazare in camere mai mici ca o bucatarie de bloc, dotate cu mucegai si chiar muschi de copac pe peretii dinspre Nord.
Oamenii s-au schimbat si ei. Unii nu au mai venit acolo niciodata, altii s-au transformat in veritabili cocalari, pentru a se simti in continuare ca acasa.
Vama Veche este o statiune turistica urata, murdara si scumpa. Urmeaza aproape identic drumul dezastrului de care a avut parte Costinestiul. Vama Veche nu se poate salva (domnule Mircea Toma). Vama Veche ar trebui cucerita si arsa din temelii. Ea functioneaza, ca mai toate locurile din Romania pe criteriile celor nesimtiti, mitocania ajungand un brand veritabil. Dintr-un loc unde se asculta cu precadere Pink Floyd, s-a ajuns la unul pentru Suie Paparude. De pe vremea cand aici rasuna muzica adevarata, nu a ramas decat traditia unui rasarit pe acorduri de Bolero (M. Ravel), dar si acela insotit de urlete si zbierete ale unor bureti imbibati in alcool, balind dupa niste pitipoance de Mangalia. In Vama Veche beat-ul a invins armonia.
Inainte de a ne dori sa o salvam, poate ca ar trebui sa ne gandim cu regret la Bucurestiul interbelic, la Timisoara, Constanta, Iasi si multe altele, si, in general, la valorile morale si spirituale, pe care, daca le-am fi putut salva la timp, acum Vama Veche nu reprezenta o problema.
Cata vreme vedem peste tot BMW-uri si Q7-uri, gunoaie si chelneri nesimtiti, Vama Veche este salvata. Vama Veche este Romania.

PS: si cel mai trist mi se pare ca sunt din ce in ce mai multe familii care isi aduc copiii mici.

marți, 20 iulie 2010

luni, 19 iulie 2010

joi, 15 iulie 2010

miercuri, 7 iulie 2010

miercuri, 30 iunie 2010

TiPtiL da startul cantonamentului de vara in El Primer Comandante



Vineri, 02 iulie 2010, de la ora 23:00 trupa TiPtiL, intr-o noua formula, revine cu un concert in El Primer Comandante, dand startul unui cantonament de vara ce se anunta a fi unul mai mult decat interesant. Trupa, infiintata in septembrie 2009 si compusa din: Raluca Staicu (voce), Adina Dura (voce), Bujor Stoicovici (chitara bas, contrabas), Ciprian Moisescu (tobe) si Cretu (chitara), deschide sezonul de vara al concertelor pentru prima data in noua formula, Adina Dura, vocea sosita recent in trupa aducand stilului TiPtiL un tonus nou si un surplus de originalitate.

Muzica TiPtiL include elemente de funk, drum'n'bass, jazz si post-punk, elemente extravagant impletite de catre cei cinci membri ce reusesc de fiecare data sa creeze celor prezenti un suport original pentru o atmosfera incinsa.

Cei cinci Tiptili va asteapta sa incepeti weekend-ul alaturi de ei si promit o seara inedita.

joi, 17 iunie 2010

O luna fara ochi albastri

De mic am fost fascinat de doi ochi albastri, care, deodata s-au uitat la mine, mi-au zambit si m-au iubit. Ei m-au invatat aproape tot ce stiu. M-au invatat sa ascult, sa citesc, sa cunosc, sa am rabdare, sa iubesc, sa cant, sa muncesc, sa traiesc frumos, dar in primul rand, m-au invatat sa invat. Din orice.
De o luna ei s-au inchis si nu au vrut sa se mai deschida niciodata. Invat acum, pentru ca-i vad de fiecare data cand mi se face dor, cum trebuie sa ma uit la ei si cum sa le povestesc printre lacrimi, ca am invatat atatea cat sa pot trai zece vieti, dar, pentru ca imi e prea dor de ei, ne vom revedea dupa prima.



PS: mie mi se pare ca si Coltrane are ochi albastri

luni, 7 iunie 2010

Compilatia "Melodii de neuitat"

N-am rezistat

Da, n-am rezistat presiunilor sociale si mi-am facut cont pe Facebook. Sper din tot sufletul sa nu-mi roada viata.

Bujor Stoicovici | Creează-ți o insignă

sâmbătă, 5 iunie 2010

Duminica seara la Garantat 100% cu Zum

Spicuiri din programul TVR:
22:50: Garantat 100%
Moderator Cătălin Ştefănescu Invitat Alexandru Solomon - regizor Momente muzicale: grupul   Rezonance - muzica clasica si trupa ZUM - rock alternativ Acompaniament la pian Puiu Pascu  Reportaje, personalităţi recunoscute din spaţiul public dar şi tineri care dau valoare domeniului în care  activează, muzică de bună calitate. Producători tv.: Silvia Ghiaţă şi Cătălin Ştefănescu Coproducţie  TVR şi ART PRODUCTION


Trebuie sa subliniez ca trupa Zum nu canta rock alternativ, dar asta conteaza mai putin. Va astept pe toti cu drag in fata "micului ecran", duminica, 6 iunie, ora 22:50, pe TVR1


iata si un fragment elocvent aici

vineri, 4 iunie 2010

Contrabas ... solo






photo by Elena Neagu

miercuri, 2 iunie 2010

TiPtiL @ EPC




Ultimul concert al stagiunii 2009-2010. Detalii pe blogul TiPtiL

marți, 1 iunie 2010

sâmbătă, 22 mai 2010

Iata de ce nu merg la Iarmaroc

Pentru ca am fost intrebat in repetate randuri de ce nu merg sa cant la Iarmaroc, dragii mei, va prezint mai jos o mostra de cataclism intelectual, un pseudo-interviu, care se vrea un interviu de promovare a evenimentului Iarmaroc si care ne lamureste de ce lucrurile stau asa acolo.
Si pentru ca acel cetatean prajit din dreapta este "creierul" festivalului, iar locotenentii lui sunt si mai grav, eu nu merg sa cant acolo.
Si inca ceva, atentie la cursivitatea si bogatia limbii romane (cred) folosite, atat de "reporter"(reprezinta un site - Beat Factor - al carui nume contrasteaza puternic cu energia lui), cat mai ales de interlocutor.

Va doresc rabdare si distractie placuta. Felicitati-va ca nu v-ati dus acolo.


Iarmaroc 2010 BeatFactor.ro interviu from name on Vimeo.

marți, 18 mai 2010

luni, 17 mai 2010

BiMS la Clubul Taranului




20 mai, concert la MTR...CTR:) la 9 1/2. ... fluturi, licurici si alti spiridusi!
Ultimul nostru concert din primavara aceasta, in Bucuresti, asa ca .... dati sfoara in tara sa vina toata lumea, sa petrecem, sa dansam si sa ascultam muzica frumoasa.

Si iata si Colors live la Garantat 100%:

duminică, 16 mai 2010

marți, 11 mai 2010

STOb… In drum spre Sibiu Jazz Festival


Pe scena din Piata Mica, miercuri 12 mai, ora 20:30, voi fi incantat sa cant alaturi de trupa ZUM, adica : Anca Petcu – voce; Radu Draganescu – claviaturi. Alaturi de mine, ZUM vor mai avea alti doi invitati Harvis Cuni Padron – trompeta si Robert Magheti – tobe.
Sibiu Jazz Festival este cel mai vechi festival de acest gen din Romania (infiintat in anul 1970) si unul dintre cele mai vechi festivaluri de jazz din lume. Pe plan mondial, sunt rare festivalurile de gen, care se pot mandri cu o istorie de trei decenii, cand insasi existenta acestei muzici abia depaseste un secol.
Alaturi de Zum, vor mai concerta ,in cadrul festivalului si: Kenny Garrett Quartet, Benni Chawes Quintet, Yuri Honing, Jazz Big Band Graz, Beata Przybytek Quintet, J.Viewz, Guilty Lemon si altii.

Si daca miercuri seara stati acasa, e bine sa stiti ca Sibiu Jazz Festival se va transmite in direct de catre Televiziunea Romana.

Saptamana incarcata


iar miercuri la Sibiu cu ZUM la festivalul de Jazz

duminică, 9 mai 2010

Prea multi, prea putin.

Miercuri 5 mai, am asistat, din intamplare, la o actiune rock-tovaraseasca, de tipul celor organizate pe vremuri la casa de cultura a studentilor. Cu stupoare am constatat ca eram chiar la Casa de Cultura a Studentilor (fosta Grigore Preoteasa), iar evenimentul "studentesc" avea ca protagonisti cativa dintre studentii acelor vremuri, cu 20 de ani mai batrani, dar tinand sus drapelul rock-ului cu parfum 70-80, obosit de atatea interpretari sfortate. Spectacolul (spun asta pentru ca erau si spectatori, culmea, platitori), prezentat cu stil de catre Bebe Astur, stindardul rock-ului romanesc (maestru al lojei Preoteasa), a fost incheiat si rezolvat decent de trupa Taxi, pentru care venisera majoritatea copiilor din sala, cetateni ai patriei nenascuti inca la data la care Adi Manolovici incepea sa studieze piesele lui Satriani, pe care de altfel le-a si interpretat cu prea mult patos si prea putin realism. Stateam pe scaunul meu (daca va intrebati ce cautam eu acolo, va raspund: eu acolo am sala de repetitie, iar metalele prost interpretate ma impiedicau sa lucrez, asa ca ... de ce nu) si ma gandeam, cu parere de rau, la felul in care, acest fost lacas de cultura a ajuns un cimitir al elefantilor pentru muzica rock, un spatiu incremenit in timp si prejudecati, prin care daca te plimbi, auzi din varii sali de repetitie, aceleasi obosite piese de Clapton, Cream, Deep Purple (doar Smoke on the Water), aceeasi Sweet Home Alabama, aceeasi All Right Now, piese desuete, cantate execrabil. Pacat! Prea multe sali ocupate, prea multe trupe, prea putina muzica.

Aseara (sambata 8 mai - de ziua PCR), in amfiteatrul Mihai Eminescu s-a desfasurat o actiune similara cu cea a rock-erilor Preotesei. Este vorba, de data aceasta de lumea cool si foarte cool, impreuna cu muzica ei goala si foarte goala.
De data aceasta am mers programat, cu bilet cumparat din timp. Am mers pentru ca am vrut sa vad trupa cap-de-afis si anume Jazzanova.
O prima neconcordanta a aparut la ora de incepere a evenimentului. 19:00 pe bilet, 20:00 pe internet, 22:00 pe cotorul biletului. Ce sa mai crezi?
M-am dus de la 19.30, a inceput, cum se scria pe net, la 20:00, iar Jazzanova a intarziat jumatate de ora fata de cotorul biletului, astfel ca am putut sa ma bucur, pret de doua ore si ceva de lipsa de idei din muzica de tip cool. Cu exceptia duo-ului de percutie Alexandru Anastasiu - Lucian Maxim care au construit si povestit frumos, am fost oripilat de ce s-a putut intampla pe scena aceea. Stateam si ma uitam si ma intrebam in sinea mea, cum este posibil, cand sunt atatia artisti de valoare, multi din ei fiind prezenti in public, tu ca organizator sa alegi in felul asta. Este drept ca, daca fac publica aceasta nedumerire, lumea ma va considera subiectiv. Toti suntem, as vrea sa-l cunosc pe domnul Obiectiv sau pe doamna Echidistanta.
Eu, este adevarat cant in trei formatii, dar nu despre ele spun ca ar fi putut fi acolo (oricum, oricare din ele ar fi fost mult mai nimerita). Sunt inca alti muzicieni veritabili, care ar fi putut face fata minunat si ar fi putut inlocui dezastrul.
Este de necrezut cum demersuri "artistice" precum Silent Strike sau trupa de dupa, al carei nume nu l-am retinut (dar m-ar interesa sa-l aflu sa ma pot feri pe viitor). Cat despre folk-ista Alexandrina, fata cu epiglota prea mobila, aceasta "vocalista" ce studiaza dupa Tudor Chirila tehnica de a canta fara a sti si putea, trebuie sa spun doar ca m-am bucurat ca n-a dur(a/u)t mult.

Intr-un final si-au facut aparitia si Jazzanova, trupa buna, dar cu scapari destul de mari (pentru o trupa germana) la capitolul sincronizare, destul de veche in demersul ei, cu un vocal - invitat avand un glas ce aminteste vag de sound-ul Earth, Wind & Fire.
Modest. Jazzanova: prea putin jazz, prea putin nou.
Prea multa lume foloseste, abuziv zic eu, cuvantul jazz, in descrierea propriei muzici. Stiu ca este cool sa ai legatura cu jazz-ul, dar este un drum lung si anevoios pana acolo, iar impostura, ce pandeste dupa colt, reprezinta pana la un punct o scurtatura. Dar dupa?

sâmbătă, 8 mai 2010

Concertul BiMS se amana!

Cu parere de rau va anuntam ca data concertului sustinut de Butterflies in My Stomach in clubul Taranului s-a modificat.

Noua data: 20 mai ora 21.30

Revenim cu amanunte
Multumim pentru intelegere

miercuri, 28 aprilie 2010

duminică, 25 aprilie 2010

duminică, 11 aprilie 2010

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Curatenia de Paste

Curatenia  de Paste este deja o veriga importanta in tot ceea ce inseamna ritualurile oamenilor pe la sarbatori. Este oarecum ciudat ca trebuie sa vina o asemenea sarbatoare ca sa faci curat in casa si daca  stai si extrapolezi, oamenii fac de Craciun si de Paste, adica iarna si primavara. Nu se spune nicaieri ca facem curat, de ziua copilului, de 23 august, de Sf. Maria sau Sf . Dumitru. Judecand astfel, concluzionam ca de Paste este un pic mai usor de facut, avand in vedere ca a trecut mai putin timp de la precedenta, iar conditiile meteorologice sunt, in general, favorabile. Oboseala, nervii si vaietele sunt aceleasi. Asta cu siguranta.
La mine, aceasta curatenie a coincis cu mutarea in casa noua. Apartament de doua camere, "la cheie".
"La cheie" e un fel de a spune, pentru ca mutatul in sine al boarfelor este neplacut, dar dupa ce constati ca trebuie sa faci si curatenie ... dupa ce te-ai instalat ... e oarecum incomod. Dar nu un capat de tara.
Azi am inceput cu ce imi place mie mai mult si anume cu spalatul vaselor. Pe bune, chiar mi se pare reconfortant. Cand spal vase am senzatia ca imi clatesc si creierul si il limpezesc de probleme. In timp ce frec grasimi intarite, mintea imi fuge aiurea si de multe ori, idei bune mi-au curs prin cap acompaniind zoaiele din farfurii si palme.
Am avut azi timp de gandire aproape nelimitat. Proprietara are un set destul de dragut alcatuit din 18 farfurii. Daca vrei sa-i cauti cuiva pricina la spalatul farfuriilor sau pur si simplu sa-i verifici maiestria, cauta pe dosul farfuriei, imediat inaintea cercului de rezemare. Acolo zace mazacul intarit, supravietuitor al numeroaselor spalari fugitive si martor al miilor de amprente ce au mangaiat dosul farfuriei de-a lungul vremii. Cele 18 farfurii nu erau cele mai murdare vazute de mine, dar mi-au oferit cam doua ore de meditatie. Bineinteles ca nu erau doar ele. Cele trei cani britanice, cu radacinile toartelor bordate de urme antice de cafea si transpiratie, capacul de oala, pentru care am "gandit" vreo 25 de minute, paharele adanci si inguste pe care, personal nu inteleg de ce le cumpara lumea, intrucat nici nu poti bea ca lumea din ele, iar de spalat, mai bine le spargi, toate acestea mi-au incretit degetele si fruntea pana spre dupa amiaza.
Am mai spalat niste jaluzele, niste cutii si rafturi din frigider si multe alte prostii dintr-o casa de om, dar este neinteresant. Probabil ca totul a fost neinteresant, dar asa imi place mie sa gasesc orice urma de sens in orice.
Acum stau  si ma odihnesc scriind randurile astea, beau un pahar de vin si ma uit cu groaza la telefon, ca au inceput sa curga traditionalele sms-uri stupide.
De ce s-or fi chinuind asa? Mai bine ar spala niste farfurii

luni, 22 martie 2010

miercuri, 17 martie 2010

Asa ceva ... nu exista :))


Daca va place D'n'B si nu numai, daca va plac tobele si nu numai, daca apreciati excelenta in arta interpretarii si nu numai, daca vreti sa vedeti ceva nemai vazut si greu de imaginat ... Nu-l ratati pe Jojo Mayer joi seara  in Silver Church.

miercuri, 10 martie 2010

Un prieten ...

... scrie despre mine foarte frumos. Multumesc domnule!

joi, 4 martie 2010

TVR1 ... prezinta:


PROGRAM COMPLET:

TVR 1, duminica, 7 martie, ora 23.00

Reluari:
TVR Cultural, luni ora 17 si ora 4.15 (noaptea de luni spre marti)
TVR 1, vineri ora 11.15
TVR International, duminica ora 14.20 (la o saptamana dupa premiera)
TVR International, marti ora 5.00 (la 10 zile dupa premiera, noaptea de marti spre miercuri)

vineri, 26 februarie 2010

Am fost si eu Garantat 100%

Marti seara, dupa o experienta mai putin placuta cu vecini, inundatii, procese, indiferenta, nesimtire si multe altele ... cum spuneam, marti seara am fost sa ma igienizez spiritual la cea mai frumoasa emisiune TV - Garantat 100%.
Butterflies in My Stomach au fost invitati acolo (detalii pe "let it flow...!")
Sunt fericit sa va spun ca a iesit excelent si ca de abia astept ziua de 7 martie sa vedem cu totii emisiunea, prima din noul sezon.
 
(photo credit www.nainer.ro)

duminică, 21 februarie 2010

Jazz-ul romanesc nu a murit

Aseara, la Art Jazz am vazut un concert extraordinar si cu totul nasteptat si din pacate, datorita "evolutiei" muzicii de jazz din Romania, total nesperat.
Sub titulatura bizara de Parlea Brothers, pe scena clubului au urcat trompetistul Sebastian Burneci si saxofonistul Catalin Milea, muzicieni tineri, de mare perspectiva si, poate de aceea, aflati doar in vizita prin Romania. Cei doi, i-au avut alaturi pe Sorin Romanescu la chitara, pe Razvan Cojanu la contrabas si pe Bobby Petrov la baterie.
Impreuna, cei cinci au reusit sa readuca in, poate cel mai cunoscut club de profil din tara asta, cele mai fine repere din spiritul autentic al muzicii de jazz si anume viziunea, curajul, libertatea exprimarii si, nu in ultimul rand, stiinta. Am avut o senzatie (de mult uitata in relatia cu jazz-ul autohton) de autentic, valoros, sincer si personal.
Am remarcat un repertoriu bine si original ales, cu piese de  Miles Davis (ceva necunoscut mie, dar ma voi interesa), Jimmy Heath, Dizzy Gillespie si ... Catalin Milea.
Iata ca mai sunt si romania care nu abuzeaza de Summertime si Autumn Leaves si inteleg ca repertoriul international este, practic, infinit si nu trebuie decat putina deschidere, fie de minte, fie de carte, pentru a privi inainte.
S-a cantat frumos, energic, cu sens, cu nerv, cu tehnica, cu sensiblitate, onest  si modern. Despre muzicienii de pe scena, as avea numaii cuvinte de lauda. Tobosarul bulgar Bobby Petrov, actualmente stabilit in Olanda, la fel ca Sebastian Burneci si Catalin Milea, cum spuneam, tobosarul, teribil de tehnic si ingenios, a tinut cantarea la nivelul de nuanta si forta optim. Bineinteles ajutat ritmic si de Razvan Cojanu, cu o abordare mult mai personala, mai ales in setul al doilea. Despre Sorin Romanescu s-au terminat toate laudele. Daca as mai face-o ar insemna sa ma repet, asa cum face el cu evolutiile sale excelente. Sorin esti extraordinar!
Despre cei doi suflatori ar trebui sa va spun atatea, ca nu stiu daca imi ajunge spatiul aici. Daca pe Sebastian il cunosc atat de bine (noi cantand impreuna in "Butterflies in My Stomach") si stiind prea bine ce poate, marea surpriza frumoasa a fost Catalin pe care nu-l mai vazusem de ceva ani. Evolutie superba!
Nu ma pot abtine sa nu remarc cele trei compozitii ale saxofonistului Catalin Milea si anume: "My Cousin, Dracula", "Snow Trail" si "Fat Cat", piese ce pentru mine au fost o reala surpriza aducatoare de bucurie si speranta ca jazz-ul romanesc nu a murit.
El este doar plecat din Romania.

PS: daca puteti, asta seara la Clubul Taranului de la ora 21:30 - Parlea Brothers Quintet

sâmbătă, 20 februarie 2010

Inca una .... si ma duc !(?)

- Alo, buna ziua, Bujor Stoicovici?
- Da, el ..
- Sunt Catalin Stefanescu de la emisiunea Garantat 100% ...

Moment in care am inceput sa tremur ca in clasa a VII-a, cand m-a sunat fata profesorului de muzica sa ma invite la ziua ei ... 27.09.1986 ......
.........

18.02.2010 .... inca tremur, in timp ce raspund "Bineinteles ca vrem ...." si pun sumar la punct un plan de bataie in care imi spune ca voi fi sunat de producator, iar eu de abia imi pot regla respiratia pentru o discutie inteligibila.
Este in ziua concertului Butterflies in My Stomach in Control si, cu un moment de stapanire, imi vine ideea sa-l invit "deseara in Control"
Nu va mai povestesc ca a si venit, ba chiar a stat la tot concertul, iar la sfarsit era cel putin la fel de bucuros ca si mine.
....
20.02.2010 .... nu, nu a fost un vis. A fost aducerea pe pamant a inca unuia de-al meu. Stiti poate, daca ati mai citit acest blog, ca mie mi se indeplinesc cele mai frumoase vise, asa ca .... "ramane pe marti la 14:30, cu buletinul, la poarta din Pangratti."
Nu vreau sa ma gandesc la faptul ca, cineva, ar putea vreodata sa spuna ca viata ar fi neinteresanta daca ni s-ar indeplinii toate dorintele, pentru ca a mea este al dracului de interesanta. Este posibil ca, bifandu-le pe toate, sa nu mai simt realitatea vajaindu-mi pe la urechi, dar ....e realitate pura, credeti-ma. Este totodata posibil sa ma plictisesc de viata si sa nu urmeze decat un drum oarecare pana la primul colt. Este posibil sa mi se infunde, este posibil orice. Si ce? Nu de aia e frumoasa viata?

 



PS: Sa stiti ca, desi nu eu am scris versurile piesei de mai sus, cred cu adevarat in ele

luni, 15 februarie 2010

Toata lumea, Fluturii la Control!

Imbinand elemente de funk, nu-jazz, electro, trip-hop, chill, Butterflies In My Stomach vine joi 18 februarie la Control Club, pe str. Academiei nr.19.
BIMS s-a nascut In primăvara anului 2005, avand In componentă patru dintre fostii membri Baba Novac (www.myspace.com/babanovac). După realizarea albumului de acid jazz Pastel Acid si promovarea acestuia, componentii trupei s-au orientat către colaborări In cadrul altor proiecte.
Bujor Stoicovici (bas) a colaborat cu trupele Cri Gri, Margento (a participat la Inregistrarea primului album), Zum si a scris muzica pentru două eseuri coregrafice: Above The Roof- prezentat la Bucuresti, Viena si Paris In cadrul proiectului international Terrains Fertiles - si ssst… ( proiect pentru care a fost filmat si un videoclip cu care operatorul Ovidiu Guzu a castigat premiul APTR 2005 pentru imagine). El a participat si la musicalul The Rocky Horror Show, in regia lui Alexander Hausvater si  a facut muzica pentru cateva scurt-metraje.
In vara anului 2006, Mihaela "Maca" Dinu a Inceput o colaborare cu Matt Johnson, pianistul cunoscutei trupe britanice Jamiroquai, colaborare care s-a concretizat in urma careia a rezultat piesa White Light si videoclipul acesteia, proiectul  fiind realizat exclusiv prin internet.
La sfarsitul lunii august 2006, In urma unui concurs initiat de casa de discuri Sony si de faimoasa publicatie Billboard , Butterflies in my Stomach a fost selectată printre cele mai bune trei trupe noi din lume, la sectiunea Electronic. Competitia a avut ca scop descoperirea de tinere talente ce vor fi promovate si vor avea sansa Intalnirii cu oameni importanti din industria muzicală. Dintre cele  8.000 de piese Inregistrate de grupuri din peste 80 de tări, la sectiunile Electronic, Rock si Urban, BIMS a fost una din cele trei trupe selectionate la categoria Electronic – Around the World.
www.bimsromania.blogspot.com
http://www.myspace.com/bimsromania

duminică, 7 februarie 2010

Super oferta lui Valentin

Doua concerte la pret de unul:

Zum si Tiptil in B52 de Sf. Indragostit


 

luni, 1 februarie 2010

Praf de stele

Aseara la Bobby Mc Ferrin lume multa, neasteptat de multa si neasteptat de tanara. Am vazut cel putin 20 de copii, avand varsta de pana in 7 ani, ceea ce, personal, nu cred ca e rau, pentru ca, in "cei sapte ani de acasa", daca mai prinzi si niste "iesiri" de genul acesta, nu poate fi decat de bun augur pentru viitorul tau.
Dar sa ne intoarcem la cei mari, cel putin teoretic, pentru ca, inevitabil, Bobby a reusit sa-i faca pe unii sa se poarte ca niste copii si sa-i provoace la dueluri "artistice" de povestit la nepoti. Desi, la prima impresie totul a iesit ok, ar fi cate ceva de carcotit. Este drept ca nu poate fi decat onorant sa poti canta cateva clipe in duet cu acest urias si sa nu-ti iasa rau.
Ai zice.
Din pacate, tot atat de adevarat este, cum spunea un amic la berea de dupa, destul de clar faptul ca si un motor calat, in duet cu Bobby Mc Ferrin ar putea suna armonios si chiar interesant. Acest magnific muzician reuseste cu harul sau si energia sa sa insufle forta si siguranta celui de langa el. Te face sa te simti in al noualea cer si parca plutesti in timp ce el presara praf de stele peste icnetele ghebosite de emotie ale pretendentului la un duet (unilateral) istoric. Este mai mult decat talentul, de sorginte pedagogica, de a folosi intregul material al clientului si de a-l purta catre perfectiune. Este har si poate multa iubire.


De la un concert al lui Bobby Mc Ferrin, pleci cu un suras si o stare de bine, ba chiar ai forta sa zambesti la praful de stele ce tocmai se indeparteaza, luat de vantul rece al unui Bucuresti umed de sfarsit de ianuarie.


Photocredit: Bety Blagu

vineri, 22 ianuarie 2010

Si daca tot eram aici ...

... adica la opera, va propun o ultima descoperie a mea. Este vorba de baritonul Leo Nucci.
Iata-l cu unul din duetele mele favorite: Vendetta din Rigoletto de Giuseppe Verdi. Enjoy!

luni, 18 ianuarie 2010

Nu sunt mandru ca sunt roman ...

... sunt fericit ca e ea.

Doamnelor si domnilor .... Angela Gheorghiu

joi, 7 ianuarie 2010

Calea Victoriei, pe Calea Victoriei


Fotograful Sorin Nainer ne invita la expozitia foto "Calea Victoriei" la ceainaria "Sala de
Lectura" din Calea Victoriei nr 126 et 2 (teatrul Act)
incepand de luni 11 ianuarie ora 18.00
Cateva din lucrarile lui puteti vedea si pe
www.nainer.ro

miercuri, 6 ianuarie 2010

La multi ani si ... tot ce-ti doresti

... am auzit asta de zeci de ori zilele trecute ... tot ce-mi doresc?
hmmm
Stiti ca dincolo de fericire, iubire, sanatate, noroc, elemente pe care le am deja (cu tot riscul de a te enerva lipsa mea de modestie, draga cititorule) si despre care as putea sa-mi doresc doar sa nu se schimbe vreodata, dincolo de bani, pe care nu ii am (inca), dar pe care toata, dar TOATA lumea si-i doreste si care, intradevar, sunt niste scurtaturi importante in indeplinirea dorintelor, eu imi doresc si lucruri mai putin obisnuite, cum ar fi, de exemplu, "sa nu mai fie praf".
Da, sa nu ma fie praf.
Cu riscul de a nu mai exista tanti care sterge praful, solutii anti-praf, supermarket-uri care le vand, cetateni care le trag pe nas sau gloante care sa le duca dorul.
IMI DORESC SA NU MAI FIE PRAF.
Tu ce-ti doresti?

vineri, 1 ianuarie 2010

Anul 2010 - Prima greata

Inceput cu o petrecere de casa noua a unui  bun prieten, anul 2010 mi-a adus, in prima sa zi si prima senzatie de greata puternica si nu de la bautura sau mancare.
Azi (1 ianuarie, pe dupa amiaza), printr-un conacurs de imprejurari am urmarit cateva minute din reluarea  programului de revelion al antenei 1. Cei care au urmarit acest program stiu despre ce e vorba (oare?). Pe ceilalti ii felicit pentru oricare cealalta optiune, desi, ceva imi spune ca si pe celelalte posturi a fost un dezastru comparabil.
Pe scurt (caci responsabilii acestor programe nu merita mai mult de un scurt), la antena 1 era toata floarea tiganiei din Romania, cu un simulacru de sceneta "umoristica" de cel mai jos nivel, "inspirata" de subiectul Romeo & Julieta, urmata de una la fel de jalnica avand tema  "Alba ca Zapada si cei sapte pitici".
Ca fostul actor Claudiu Bleont a devenit cel mai infect cabotin ce are, cel putin de catva ani, ca singure realizari extraordinar de profundele emisiuni cu manelisti, stiam cu toti. Ne deranjeaza? Catusi de putin. Este treaba omului cum isi exploateaza "talentul".
Ce mi se pare mie INADMISIBIL este sa vad un simbol national real (pana acum), asa cum este Nadia Comaneci, hlizindu-se jenant cu Guta si Adrian Minune si lasandu-se, la indemnurile isterice ale lui Dan Negru, sarutata pe obraz de catre Vali Vijelie.
Doamnelor si domnilor romani, pe mine asta MA DERANJEAZA FOARTE TARE.
Pe voi?
Si, draga Nadia, imi pare foarte rau pentru tine, dar, mai ales, pentru noi.
Sa avem cu totii un an mai bun!