joi, 18 octombrie 2007

Piti a castigat! Romania s-a calificat. Eu am pierdut ... (hai) Romania.

Il invidiez pe Victor Piturca.
Sincer, il invidiez.
Citesc acum un interviu in care acesta promite ca va plati sampania in care se vor imbaia "copii lui" la hotel.
Este absolut normal sa iti doresti sa sarbatoresti un succes ce incununeaza o munca de ani si ani.

Cand am inceput, eram in liceu si, impreuna cu cativa colegi, am gasit niste fiare si am schitat prima cosmelie.
Dupa asta, am descoperit cuburile. Lego, Formo, etc.
Am construit un castel destul de frumusel, dar au venit copii si mi-au spus ca lor nu le e prea clar ce se intampla si ca ar fi bine sa folosim materiale autohtone (chirpici?) pentru a fi mai expliciti.
Am cautat sa fac un chirpici, dar am preferat florile paielor si argila ..... balegii.
Am cladit o moara, ce a tocat cat de cat, a "dat frumos" in peisaj, ba chiar i-au facut astia si o poza. Ce mai poza! Au vazut-o cativa. Mi-au zis ca-i misto. Inca imi mai zic, cand ma mai prind.

Intre timp am cunoscut pe cineva, care m-a lamurit (nu i-a fost usor), intr-un final, ca cele mai rezistente si durabile materiale de constructie sunt visele, senzatiile, sentimentele si aripile de fluture.

Din pacate, am aflat ca mai terbuie ceva la aceasta combinatie.

Chiar il invidiez pe Victor Piturca.

luni, 15 octombrie 2007

Cred ca ....

"Dacă s-ar institui un premiu Nobel pentru ratare, românii l-ar monopoliza pentru un secol" - Andrei Plesu

sâmbătă, 13 octombrie 2007


detalii aici

vineri, 12 octombrie 2007

Cred ca ...

... n-am cu cine sa port un dialog lucid despre ramanerea in Romania, pentru ca toti au plecat deja.

marți, 2 octombrie 2007

Un weekend cat o vacanta, un oras cat o lume noua

Partea a III-a: Oamenii

Acolo oamenii iti zambesc.
Asta se stie de mult timp si reprezinta un laitmotiv al povestirilor celor intorsi din lumea civilizata.
Ce nu se stie este de ce zambesc. Si de aici incep elucubratiile despre relaxare si viata frumoasa. Eu cred altceva si anume ca, pe langa tihna, ca firesc rezultat a secole de civilizatie, mai este si reactia de usoara jena la privirea noastra libidinoasa, indiscreta si totodata nejustificat superioara, drept in ochi, cu care ei sunt mai putin obisnuiti. Este ceva asemanator zambetului politicos si usor jenat al unei domnisoare din lumea buna, ca prim gest de reactie la o mitocanie a cuiva. Am simtit-o si mi s-a confirmat.
Chiar si prietenul meu, mult mai vechi pe acele meleaguri, mi-a spus ca oamenii, in general, evita contactul vizual. Tine de intimitate si asta acolo se respecta mult.
Cu toate acestea, oamenii nu au perdele la ferestrele dinspre strada, fie ele si la parter si nu trag jaluzelele seara. Treci pe langa adevarate vitrine in care vezi familii asezate pe canapele uitandu-se linist la televizor sau discutand despre te-miri-ce. Si, la inceput, te uiti, dar imediat o jena interioara te face sa nu fi in apele tale si-ti alungi privirea la drumul tau, lasandu-ti gandurile sa se mire in locul tau.
Fizic vorbind, olandezii sunt destul de diferiti. In primul rand, te izbeste statura lor impresionanta. Auzisem ca sunt cei mai inalti oameni, dar nu pot sa spun ca nu am fost surprins sa constat ca, in ciuda celor 185 cm ai mei, in Olanda trec, in cel mai bun caz, drept un tip mediu. Am vazut multi barbati carora abia daca le ajungeam la umar. Urmarirea spectacolului la stadion a fost cu adevarat dificila din punctul acesta de vedere, iar folosirea closetului din casa in care locuiam imi aducea aminte de copilarie, atunci cand stand pe scaun imi balanganeam picioarele pentru ca nu atingeam podeaua.
Nu vreau sa par misogin, dar ar trebui sa aloc un paragraf descrierii a ceea ce olandezul numeste femeie. Mi s-a spus ca in Olanda, "femeile sunt urate, dar neingrjite". Pot spune ca este mai rau decat atat. Principala caracteristica a femeii obisnuite este tocmai ce, in mod normal, te infioara gandindu-te si anume: masculinitatea ei.
In mod evident si cat se poate de obiectiv, barbatii sunt mult mai ingrijiti si mai frumosi decat femeile si, daca esti un om cu simturile inca rezonabile, ai doua sanse: o femeie expata sau ...
Am fost si in cartierul gay si in Red Light District. Oameni se poarta cat se poate de firesc si ... poate nu intamplator, ei zambesc. Tot timpul. Cred ca zambetul este oglinda sufletului.