Partea a III-a: Oamenii
Acolo oamenii iti zambesc.
Asta se stie de mult timp si reprezinta un laitmotiv al povestirilor celor intorsi din lumea civilizata.
Ce nu se stie este de ce zambesc. Si de aici incep elucubratiile despre relaxare si viata frumoasa. Eu cred altceva si anume ca, pe langa tihna, ca firesc rezultat a secole de civilizatie, mai este si reactia de usoara jena la privirea noastra libidinoasa, indiscreta si totodata nejustificat superioara, drept in ochi, cu care ei sunt mai putin obisnuiti. Este ceva asemanator zambetului politicos si usor jenat al unei domnisoare din lumea buna, ca prim gest de reactie la o mitocanie a cuiva. Am simtit-o si mi s-a confirmat.
Chiar si prietenul meu, mult mai vechi pe acele meleaguri, mi-a spus ca oamenii, in general, evita contactul vizual. Tine de intimitate si asta acolo se respecta mult.
Cu toate acestea, oamenii nu au perdele la ferestrele dinspre strada, fie ele si la parter si nu trag jaluzelele seara. Treci pe langa adevarate vitrine in care vezi familii asezate pe canapele uitandu-se linist la televizor sau discutand despre te-miri-ce. Si, la inceput, te uiti, dar imediat o jena interioara te face sa nu fi in apele tale si-ti alungi privirea la drumul tau, lasandu-ti gandurile sa se mire in locul tau.
Fizic vorbind, olandezii sunt destul de diferiti. In primul rand, te izbeste statura lor impresionanta. Auzisem ca sunt cei mai inalti oameni, dar nu pot sa spun ca nu am fost surprins sa constat ca, in ciuda celor 185 cm ai mei, in Olanda trec, in cel mai bun caz, drept un tip mediu. Am vazut multi barbati carora abia daca le ajungeam la umar. Urmarirea spectacolului la stadion a fost cu adevarat dificila din punctul acesta de vedere, iar folosirea closetului din casa in care locuiam imi aducea aminte de copilarie, atunci cand stand pe scaun imi balanganeam picioarele pentru ca nu atingeam podeaua.
Nu vreau sa par misogin, dar ar trebui sa aloc un paragraf descrierii a ceea ce olandezul numeste femeie. Mi s-a spus ca in Olanda, "femeile sunt urate, dar neingrjite". Pot spune ca este mai rau decat atat. Principala caracteristica a femeii obisnuite este tocmai ce, in mod normal, te infioara gandindu-te si anume: masculinitatea ei.
In mod evident si cat se poate de obiectiv, barbatii sunt mult mai ingrijiti si mai frumosi decat femeile si, daca esti un om cu simturile inca rezonabile, ai doua sanse: o femeie expata sau ...
Am fost si in cartierul gay si in Red Light District. Oameni se poarta cat se poate de firesc si ... poate nu intamplator, ei zambesc. Tot timpul. Cred ca zambetul este oglinda sufletului.
Un comentariu:
aaaa, ce post frumos :D
mi se pare foarte tare faza asta cu evitarea contactului vizual..
aaa, si e genial faptul ca ei nu prea au perdele. asa e si in belgia. si pe mine m-a socat prima data, dar nu atat faptul ca nu au perdele, cat interioarele care pareau foarte frumoase si calde.. mergeam cu autocarul destul de incet, casele ramaneau in urma si parca in fiecare era ceva interesant. aaa, ca sa nu mai spun de blocuri, care pe mine cel putin m-au fermecat, cu tot cu interioarele pe care le-am deslusit.. a, si tramvaiele si metroul din viena :D
eu in schimb n-am prea intalnit oameni zambitori.. decat turisti japonezi care zambeau in pozele mele:) si vreo 2-3 romani rataciti care intrau in vorba.. dar in rest pareau destul de indiferenti.. n-aveau nici macar zambetul ala venit din timiditate.. sau zambete crispate..fiecare parea in lumea lui.. asta in timpul zilei.. seara cand piata era plina, toti pareau foarte happy-shinny-smiling :D
Trimiteți un comentariu