miercuri, 30 ianuarie 2008

Cred ca ...

... de cate ori te afli inaintea unei hotarari importante ai senzatia ca ai gasit si cea mai buna solutie.
A doua zi iti vine sa faci orice pentru a intoarce timpul.
De ce oare luarea unei hotarari face ca, in momentul imediat urmator (aproape instantaneu), sa vezi toate celelalte aspecte, mai putin placute, desigur, ale deciziei luate.
Este nevoie de acel climax pentru a vedea care ar fi fost de fapt solutia optima ce s-ar fi impus in acel moment.
Speranta intr-o oportunitate cu valoare de unicat, ce nu trebuie ratata si care iti va schimba viata este total nejustificata atata vreme cat nu poti gestiona cu sange rece hotararea ce urmeaza sa o iei si, mai mult, ea creaza o presiune sora cu distrugerea increderii in tine insuti.
Poate ca autodistrugerea are o campanie de imagine atat de buna, incat ajungi sa crezi orbeste in noroc si zilnic in ghinion.
Cam de cate esecuri este nevoie pentru a intelege ca, de fapt, nu trebuie sa joci pentru a castiga?

Niciun comentariu: