Aseara am asistat la inca un meci, care ne-a aratat, mai clar decat poate intelege Mircea Sandu, ca in acest moment Romania nu mai conteaza in fotbalul european. Nu mai contam pentru ca nu avem rezultate, dar de ce nu avem rezultate?
In primul rand, intr-un mediu viciat si corupt, unde jucatorii, uitand profund menirea umila a sportivului, aceea de a se intrece prin forte propri pe terenul de sport, facand spectacol si bucurand oamenii, se bat doar in salarii indecente si masini de lux. Acest mediu, patronat de 20 de ani de Mircea Sandu, usuca tot ce inseamna valoare si promoveaza tot ce e blatuibil si aranjabil.
Numai in aceste conditii, un barbugiu nesimtit si total lipsit de simtul realitatii, putea accede in functia de selectioner. Pentru ca, din pacate, Victor Piturca este selectioner, adica cel care se ocupa si urmareste jucatorii la echipele lor si decide care merita si care nu sa joace la echipa nationala.
In aceste conditii, Victor Piturca, inzestrat cu o inspiratie divina (vezi Dorel Stoica - fundas central) si cu o consecventa (vezi eternizarea cuplului de inapti fotbalistic: Codrea - Cocis) demna de o cauza mai buna. Piturca nu este bun de selectioner, antrenor, maseur, medic, carator de targa si orice vreti. Piturca nu e bun de nimic. Asta a aratat-o cu varf si indesat de ani de zile. Numai Mircea Sandu nu vede asta.
In alta ordine de idei, nu avem jucatori. Pentru ca a pune 11 oameni in teren nu inseamna ca aia sunt neaparat jucatori. Uitandu-ma aseara mi s-a edificat ca oamenii astia, dupa ce ca iau o gramada de bani, nici nu se pricep la meseria asta. Eu nu ii inteleg pe patronii lor care le cresc salariile si ii ridica in slavi. Nu asa ar trebui sa joace niste oameni care se ocupa cu aceasta meserie dintotdeauna. Daca ii intrebi ceva, vorbesc ca niste oligofreni (nu degeaba se spune ca vorbesti ca un fotbalist) si ai tendinta sa ii scuzi ca zici ca n-au facut scoala. Asa e, dar nici fotbal se pare ca n-au inteles.
Nu puteai sa nu observi aseara ca sarbii atacau schematic, cu creierul pornit, iar cioflingarii astia ai nostri se napusteau, se imbulzeau, se tavaleau, iar toate ocaziile erau rodul hazardului si, de cele mai multe ori au esuat lamentabil.
A fost totusi un moment de fotbal autentic in care am vazut geniul si talentul nelimitat al lui Mutu. Vorbesc de primul gol romanesc. Cel al lui Marica, unde a avut si el o contributie importanta cu acea executie precisa si frumoasa, dar ... nimic nu se compara cu pasa geniala data de Mutu. A fost unul din acele rare momente incarcate de magie, momente ce ne amintesc de mari jucatori ai generatiei de aur, dar in primul rand de Hagi. Pentru aceste picaturi de extaz, merita sa vezi o porcarie de meci.
Ma doare sufletul pentru echipa nationala, care a ajuns ciuca batailor. Daca nu ma insel, pana acum, in aceasta grupa, nu am castigat decat cu Insulele Faroe. Insa mai rau imi pare de Mutu care, desi poate oricat de mult, nu are cu cine juca. Este cel putin un mare ghinion sa fii atat de bun intre atat de multi prosti.
Aceasta poate fi dovada de netagaduit ca, in 1994, intreaga echipa era de o valoare apropiata lui Hagi si, de aceea, ei au reusit sa-si capete renumele de Generatia de Aur.
Dar asta a fost odata, aproape ca niciodata.
Despre viitor ... rezumatul si comentariile de dupa vorbesc de la sine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu