luni, 18 ianuarie 2010

Nu sunt mandru ca sunt roman ...

... sunt fericit ca e ea.

Doamnelor si domnilor .... Angela Gheorghiu

2 comentarii:

Anonim spunea...

Observ ca devine populara o placere masochista de a arunca cu noroi in tot ce este romanesc. Este un fel de harakiri neterminat unde cutitul doar zgarie suprafata fara a patrunde. Insa zgomotul si mizeria ulterioara abunda. Oare cine are curaj sa-si mai faca harakiri in ziua de azi?

Inainte de a zica ca 'nu sunt mandru de a fi roman', ar trebui sa vedem de ce aspecte suntem mandri:

Giony Popesku Ciucurel dintr-o mahala a Bucurestiului (de dupa blocuri), ar zice asa:

Incepand cu scoala:

- ne mandrim cu chiulul
- ne mandrim cu copiatul
- ne mandrim cu smecheria ieftina
- ne mandrim cu pacalitul profesorilor
- ne mandrim cu neseriozitatea
- ne madrim cu orice prostie deoarece nu vom fi pedepsiti serios - merge!

si lista poate continua.

De aici avem generatii succesive care vor fi pline de elan in a dovedi ca pot reusi doar prin smecherie. Si raman cu..elanul consumat.

Viata de adult:

- ne mandrim cu tupeul in trafic si sicanele de rigoare (regulile sunt pentru prosti)
- ne mandrim cu agresivitatea (avem stim noi ce, barbatii)
- ne mandrim cu marlania fata de femei (io sunt barbatu' in casa, ea la oala si sa taca cand vorbesc eu!)
- ne mandrim cu faptul ca avem o opinie puternica despre orice subiect (doamne fereste sa recunoasca cineva ca nu stie ceva)
- ne mandrim cu faptul ca incercam sa pacalim pe altii in general, pentru ca asa este viata: daca altii vor sa ne faca pe noi, oare noi sa fim mai prosti?

Rezultatul: pentru grupul social foarte consistent care gandeste in acest mod, nu sunt rezultate ci doar frustrari. O minoritate reuseste 'tunuri' spre marea frustrare a majoritatii - oare ei de ce nu au si altii au?.

Lista de sus cu siguranta se regaseste si la alte natii mai mult sau mai putin dezvoltate/evoluate.

Asadar titul ar trebui reformulat in:

'Nu sunt mandru ca sunt primitiv' cu continuarea 'Ar trebui sa fac ceva'.

E mai usor ca altceva/altcineva sa fie de vina (de ex. ce sa fac, m-am nascut roman) decat sa zicem: e vina mea ca am ratat XYZ, am fost prost si merit rezultatul. Acum, sa vad ce pot face ca sa recuperez.

Bujor Stoicovici spunea...

Doamna sau domnule Anonim (asta daca esti mai mandra/mandru de acest nume decat de cel real si bine ascuns), dar, nu stiu de ce, dar parca doamna Anonim, iertati-mi divagatia, buna seara si bine ati venit pe blogul meu.
Tot ce am citit in cele scrise de domnia voastra sunt, pe cat de adevarate si, implicit, corecte, pe atat de inoportune la postarea mea. Dati-mi voie sa ma explic, nu dureza mult ca este destul de simplu.
Titlul nu este de sine statator si, cel putin in acest caz, trebuie citit impreuna cu textul, iar ideea ce rezulta, sau cel putin cea pe care am dorit eu sa o transmit este urmatoarea: Nu mi se pare normal sa te mandresti ca esti roman atunci cand un conational, prin munca lui, la care tu nu ai niciun merit, reuseste sa devina un varf, dupa cum nu mi se pare normal sa te rusinezi cu originile tale atunci cand un alt roman face vreo porcarie. Cu alte cuvinte, nu cred ca este cazul sa ne asociem cu reusitele sau esecurile indivizilor, doar ca s-a nimerit sa ne nastem pe aceleasi coordonate.
In alta ordine de idei, personajul dv din spatele blocurilor, se poate numi, fara nicio ezitare Traian Basescu si va provoc sa recititi din arhive ineptele invataturi ale presedintelui adresate elevilor cu prilejuri diverse, in general legate de deschideri de an scolar si sa le comparati cu insiruirea de care il considerati "demn" doar pe Giony Popesku Ciucurel. Asta asa, pentru putina polemica :)
Fiti binevenita/binevenit pe la mine, pe aici.