Miercuri 5 mai, am asistat, din intamplare, la o actiune rock-tovaraseasca, de tipul celor organizate pe vremuri la casa de cultura a studentilor. Cu stupoare am constatat ca eram chiar la Casa de Cultura a Studentilor (fosta Grigore Preoteasa), iar evenimentul "studentesc" avea ca protagonisti cativa dintre studentii acelor vremuri, cu 20 de ani mai batrani, dar tinand sus drapelul rock-ului cu parfum 70-80, obosit de atatea interpretari sfortate. Spectacolul (spun asta pentru ca erau si spectatori, culmea, platitori), prezentat cu stil de catre Bebe Astur, stindardul rock-ului romanesc (maestru al lojei Preoteasa), a fost incheiat si rezolvat decent de trupa Taxi, pentru care venisera majoritatea copiilor din sala, cetateni ai patriei nenascuti inca la data la care Adi Manolovici incepea sa studieze piesele lui Satriani, pe care de altfel le-a si interpretat cu prea mult patos si prea putin realism. Stateam pe scaunul meu (daca va intrebati ce cautam eu acolo, va raspund: eu acolo am sala de repetitie, iar metalele prost interpretate ma impiedicau sa lucrez, asa ca ... de ce nu) si ma gandeam, cu parere de rau, la felul in care, acest fost lacas de cultura a ajuns un cimitir al elefantilor pentru muzica rock, un spatiu incremenit in timp si prejudecati, prin care daca te plimbi, auzi din varii sali de repetitie, aceleasi obosite piese de Clapton, Cream, Deep Purple (doar Smoke on the Water), aceeasi Sweet Home Alabama, aceeasi All Right Now, piese desuete, cantate execrabil. Pacat! Prea multe sali ocupate, prea multe trupe, prea putina muzica.
Aseara (sambata 8 mai - de ziua PCR), in amfiteatrul Mihai Eminescu s-a desfasurat o actiune similara cu cea a rock-erilor Preotesei. Este vorba, de data aceasta de lumea cool si foarte cool, impreuna cu muzica ei goala si foarte goala.
De data aceasta am mers programat, cu bilet cumparat din timp. Am mers pentru ca am vrut sa vad trupa cap-de-afis si anume Jazzanova.
O prima neconcordanta a aparut la ora de incepere a evenimentului. 19:00 pe bilet, 20:00 pe internet, 22:00 pe cotorul biletului. Ce sa mai crezi?
M-am dus de la 19.30, a inceput, cum se scria pe net, la 20:00, iar Jazzanova a intarziat jumatate de ora fata de cotorul biletului, astfel ca am putut sa ma bucur, pret de doua ore si ceva de lipsa de idei din muzica de tip cool. Cu exceptia duo-ului de percutie Alexandru Anastasiu - Lucian Maxim care au construit si povestit frumos, am fost oripilat de ce s-a putut intampla pe scena aceea. Stateam si ma uitam si ma intrebam in sinea mea, cum este posibil, cand sunt atatia artisti de valoare, multi din ei fiind prezenti in public, tu ca organizator sa alegi in felul asta. Este drept ca, daca fac publica aceasta nedumerire, lumea ma va considera subiectiv. Toti suntem, as vrea sa-l cunosc pe domnul Obiectiv sau pe doamna Echidistanta.
Eu, este adevarat cant in trei formatii, dar nu despre ele spun ca ar fi putut fi acolo (oricum, oricare din ele ar fi fost mult mai nimerita). Sunt inca alti muzicieni veritabili, care ar fi putut face fata minunat si ar fi putut inlocui dezastrul.
Este de necrezut cum demersuri "artistice" precum Silent Strike sau trupa de dupa, al carei nume nu l-am retinut (dar m-ar interesa sa-l aflu sa ma pot feri pe viitor). Cat despre folk-ista Alexandrina, fata cu epiglota prea mobila, aceasta "vocalista" ce studiaza dupa Tudor Chirila tehnica de a canta fara a sti si putea, trebuie sa spun doar ca m-am bucurat ca n-a dur(a/u)t mult.
Intr-un final si-au facut aparitia si Jazzanova, trupa buna, dar cu scapari destul de mari (pentru o trupa germana) la capitolul sincronizare, destul de veche in demersul ei, cu un vocal - invitat avand un glas ce aminteste vag de sound-ul Earth, Wind & Fire.
Modest. Jazzanova: prea putin jazz, prea putin nou.
Prea multa lume foloseste, abuziv zic eu, cuvantul jazz, in descrierea propriei muzici. Stiu ca este cool sa ai legatura cu jazz-ul, dar este un drum lung si anevoios pana acolo, iar impostura, ce pandeste dupa colt, reprezinta pana la un punct o scurtatura. Dar dupa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu