De mic am fost fascinat de doi ochi albastri, care, deodata s-au uitat la mine, mi-au zambit si m-au iubit. Ei m-au invatat aproape tot ce stiu. M-au invatat sa ascult, sa citesc, sa cunosc, sa am rabdare, sa iubesc, sa cant, sa muncesc, sa traiesc frumos, dar in primul rand, m-au invatat sa invat. Din orice.
De o luna ei s-au inchis si nu au vrut sa se mai deschida niciodata. Invat acum, pentru ca-i vad de fiecare data cand mi se face dor, cum trebuie sa ma uit la ei si cum sa le povestesc printre lacrimi, ca am invatat atatea cat sa pot trai zece vieti, dar, pentru ca imi e prea dor de ei, ne vom revedea dupa prima.
PS: mie mi se pare ca si Coltrane are ochi albastri
2 comentarii:
Condoleante, Bujor. Ochii aceia traiesc mai departe in amintirea ta, si pentru cateva momente si in mintea celor care iti citesc blogul.
Se pare că sufletele şi în viaţă şi după se caută şi se găsesc, cel puţin aşa ne spun toţi iluminaţii care ne-au vizitat până acum.
Odihnească-se în pace.
Trimiteți un comentariu