Achtung, Polizei! (reloaded)

In viata, cateodata este bine sa nu te gandesti prea mult cand ai de luat o decizie.
Luni, la pranz, in aproximativ zece minute, mi-am luat bilet la concert si am stabilit coordonatele excursiei la Viena cu doi prieteni buni, excitati de povestile mele de la Amsterdam.
Pare simplu .... si, cateodata chiar e.
Am luat trenul din Gara de Nord si am ajuns, dupa un drum de circa 16 ore in Westbanhoff (gara de vest).
Despre Viena nu sunt prea multe de povestit, personal nu cred ca este un oras frumos (in orice caz, eu nu as vrea sa traiesc acolo) si mai cred ca spre acest stil insipid se va indrepta Bucurestiul atunci cand se va indrepta.

Concertul cu The Police urma sa aiba loc in seara respectiva, intr-o sala de sport (o polivalenta mai lata si parca mai scurta decat cea din Bucuresti) care, spre surprinderea mea nici nu a fost plina, desi trupa avea doar un concert programat. Subliniez acest aspect, deoarece la Amsterdam au umplut "Arena" in doua zile consecutiv.

Scena era evident mai mica, in detrimentul peretilor laterali cu tuburi luminoase.
A inceput Fiction Plane. Sunetul lor era parca mai bun ca la Amsterdam. (voi face multe comparatii pe parcurs pentru ca spectacolul a fost in mare acelasi)
Se pare ca obisnuinta aduce dupa sine si placerea, din moment ce chiar mi s-au parut simpatici Fiction Plane, iar piesa cu care incheie -"Two Sisters" si care este si "hit-ul" lor, chiar foarte buna.

Despre organizare nu am remarcat nimic deosebit, implicit nici prea multe de povestit. Am incercat sa ma strecor jos, "pe teren", dar nu am putut insela vigilenta tinerei plasatoare care in mod ferm si totodata politicos m-a trimis unde imi era locul, adica sus, in stanga si in spate. Se vedea si se auzea bine oricum. Si inca un avantaj: am avut loc sa dansez si pot sa spun ca am profitat din plin.

A inceput Bob Marley, luminile au inceput sa se stinga. Ideea de a incepe cu "Get Up! Stand Up!" mi se pare fantastica. Te baga in atmosfera si are un efect cam cat trei-patru trupe gen Fiction Plane la un loc.

Message in a Bottle a deschis din nou. Piesa are o energie teribila. De altfel si albumul Reggata de Blanc incepe la fel.

Foarte bun sunetul, scenografia aproape la fel (mai redusa, pentru ca eram intr-o sala) .
De data aceasta, am fost mult mai atent si am descoperit "noutati" pe care le-am uitat la Amsterdam, unde eram prea fericit ca ii vad, ca sa mai pot observa detalii.

In primul rand, au facut niste medleys cu cateva piese, sa spunem, mai putin difuzate si astfel pot spune ca au cantat foarte mult din repertoriul lor, este drept ca si melodiile trupei sunt ceva mai scurte. Iata si un tracklist gasit de mine pe net si care din cate retin este aproape identic cu cel de la Viena:

• Message In A Bottle
• Synchronicity II
• Don't Stand So Close To Me
• Voices Inside My Head / When The World Is Running Down
• Spirits In The Material World
• Driven To Tears
• Walking On The Moon
• Truth Hits Everybody
• Every Little Thing She Does Is Magic
• Wrapped Around Your Finger
• The Bed's Too Big Without You
• Murder By Numbers
• De Do Do Do, De Da Da Da
• Invisible Sun
• Walking In Your Footsteps
• Can't Stand Losing You / Reggata De Blanc
bis I
• Roxanne
• King Of Pain
• So Lonely
• Every Breath You Take
bis II
• Next To You

Chiar daca unii amici din Romania, cu care m-am intalnit acolo au sustinut contrariul, trebuie sa mentionez ca Andy Summers a fost intr-o zi excelenta, avand o evolutie puternic ovationata de public.
Despre public as spune ca era mai degraba moale si melancolic, neputand fi auzit corul zbarlitor de par de la Amsterdam, nici macar atunci cand Sting ainsistat pentru asta.
Deh, neamtu' canta doar la bere, leganandu-se.

Una peste alta, ma bucur foarte tare ca am fost si la Viena si, daca as avea bani destui, as urmari in continuare acest turneu, cel putin prin Europa.

.... si ..... mi-am luat si tricou (ca uitasem la Amsterdam)