vineri, 28 septembrie 2007

Un weekend cat o vacanta, un oras cat o lume noua

Partea a II-a - Orasul

Cu putin timp inaintea limitei Amsterdam-ului, cerul de sub mine s-a inseninat brusc si am putut vedea niste geometrii iesite din comunul neregulatului ce domina majoritatea oraselor survolate.
Am vazut grupuri de case asemanatoare pana la identitate, separate de gradini aranjate, strazi mici si colorate sau canale de apa regulat desenate. O imagine aeriana a orasului parca zburata de pe planseta unui arhitect care alege banalul unei case in favoarea unui oras ingrijit, primitor si deosebit de cald.
Intr-adevar, fatade si acoperisuri calde intr-o tara umeda si racoroasa pot sa te ajute sa te simti foarte bine.

Aeroportul este mare, este aproape cat un oras si destul de solicitat. Din cate mi s-a spus (pe mine nu ma pasioneaza statisticile, desi au si ele rolul lor) ar fi intre primele patru din Europa in ceea ce priveste traficul. Cand am ajuns eu era multa liniste, putina lume si asta il facea parca si mai mare, cu traficul ii cred pe cuvant.

Cand spui Amsterdam, spui petreceri, cluburi, pacate de tot felul, spui iarba, spui Red Light District. Sau, mai corect asa spui pana sa ajungi acolo.
Este practic imposibil sa nu remarci, inca din primul moment ca Amsterdam este un oras calm, linistit, curat si zambitor. Este un oras al functionalitatii si al traficului ecologic si fluent. Este in primul rand raiul biciclistilor.
Am vazut mai multe biciclete in Amsterdam decat chistoace si scuipati in Bucuresti. Este drept ca si Bucurestiul nu mai e ce era odata.
O familie obisnuita, acolo, are doua masini si cam 3-4 biciclete. Masinile sunt doar pentru distante mari, pentru iesiri din oras.

Ar fi si pacat sa te plimbi cu masina prin Amsterdam.
Strazile sunt, in general, mici, inguste. Cu toate astea s-a gasit loc si pentru pistele de biciclisti si pentru marcajele speciale destinate nevazatorilor. Tramvaiul se strecoara miraculos printre oameni (mare parte sunt turisti haotici dintre care, cei mai multi sunt asiatici care vad in orice baltoaca ceva interesant de imortalizat. Cateoadata ma gandesc ca nu prea au timp sa vada toate pozele, daca muncesc tot timpul, iar concediul si-l irosesc fotografiind tot ce vad.), terase si omniprezentii biciclisti. Este un pic inspaimantator sa-i vezi pe acestia din urma cu cata viteza si dezinvoltura negociaza o intersectie care, daca ar fi, de exemplu, la Romana sau oriunde in Bucuresti, le-ar fi fatala.

Terasele sunt minunate. Sunt multe si frumos aranjate, iar, lucru care mi s-a parut realmente extraordinar), toate scaunele sunt aranjate catre strada, astfel incat sa poti barfi in voie cu partenerul de discutie despre toti si toate cate se petrec pe strada.
Berea este la loc de cinste in Olanda. Ar fi si greu sa nu fie asa, data fiind pozitionarea tarii intre cele trei mari culturi ale berii: Belgia, Anglia si Germania.
In Amsterdam exista un magazin al celor 1000 de beri.
Pe scurt, se poate spune clar ca oamenii de acolo stiu ce beau.

Doi magneti turistici fac strazile Amsterdamului neincapatoare, mai ales in zona centrala si mai ales seara. Acestea sunt Red Light District si zecile de Coffee Shop-uri.
Sunt, fara indoiala, tentatii mari pentru toata lumea, dar acolo fiind iti inspira un aer de normalitate si confort. Fara a dori neaparat sa intri (nici nu e aglomerat, ba, mai degraba este foarte liber, pentru o seara de vineri), intelegi ca poate fi un drum corect catre salubrizarea sociala a unui mare oras. Este practic o dovada clara ca si daca nu mai ai varsta copilariei, totusi, daca un lucru nu mai este interzis, parca isi pierde din farmec. Cred ca peste tot, aceste lucruri ar fi bine sa fie dezvelite de "farmecul" lor insalubru si necontrolabil, in favoarea civilizatiei, a igienei, a sigurantei, a fiscalizarii si, de ce nu, a turismului.

Despre muzee si monumente nu va pot spune nimic intrucat mi le-am programat sa le vizitez cand voi iesi la pensie.

2 comentarii:

jo212 spunea...

:)) foarte tare! l-ai facut sa para un orash foarte frumos si calm.

in speranta ca o sa pastrezi blogul asta pana ajungi la pensie, asteptam si un post despre muzee :D

Bujor Stoicovici spunea...

ha ha ha
la pensie, cum spun blazzajii :))
blogul il mai tin, pe mine nu stiu daca ma mai duc pana acolo :))