Sziget festival -- mai la rece

Stiu ca am intarziat un pic, dar poate ca e mai bine asa, putem (pot) judeca mai limpede cele petrecute acolo, asa ca ... sa dam drumul la aerul conitionat si .... Sziasztok!!!

Trebuie sa spun din capul locului ca, pentru prima data (e drept si in urma unor discutii aprinse cu prietenul meu ... un pic mai in varsta:) m-am simtit usor "peste" media de varsta a publicului sosit acolo cu treburi in ale distractiei, medie care si ea, saraca, scade vertiginos de la an la an ... asta ar fi alt subiect, dar nu ma pasioneaza foarte tare.

As remarca, in ciuda tuturor statisticilor gazdelor, ca nu a fost atat de multa lume, cum ma asteptam, ba chiar mai putina ca in 2006 (ultimul Sziget la care fusesem). Cu toate acestea, nu ar putea trece neobservata cresterea comunitatilor franceza si italiana, in detrimentul celei germane, ca sa dam doar un exemplu.

Pe plan organizatoric as remarca foarte multe negative si unul pozitiv. Incepand optimist, as mentiona paharul de bere Arany Aszok ce anul acesta a crescut la 0,6 l. Dintre porcarii, as aminti doar: Internet free, dar fara genti sau borsete - gazduirea lor = 200 ft; lipsa sponsorilor - atat Durex, cat si alte companii au cam disparut din asocierea cu Sziget, iar asta a condus, printre altele la lipsa prezervativelor free, a posibilitatii achizitionaii de cartele de telefonie mobila locala si a multor jocuri si evenimente, odinioara organizate de acestea; piscina inchisa;

Scopul vizitei mele la Sziget este, in fiecare an, unul legat de latura muzicala a festivalului, iar anul acesta nu as putea spune ca am fost fericit, dar nici pe departe dezamagit. A fost un festival cu o curgere cel putin bizara, cu probleme mari de sunet la scena mare si la scena de jazz (o premiera nefericita, scena mare fiind considerata de mine si de multi altii un reper in ceea ce priveste calitatea sunetului). Intreruperi repetate ale vocii lui Bruce Dickinson, microfonii la Jamiroquai si un sunet cu un volum extrem de redus la Serj Tankian ... parca nu suna prea ademenitor, nu?
Trebuie sa spun din capul locului ca, in mod deliberat nu am mers la concertele Sex Pistols si REM, asa ca iubitorii genului nu vor putea regasi aici nici un fel de pareri, relatari, opinii sau mai stiu eu ce, legate de aceste trupe. Am fost la altele, destul de mari, in opinia mea, cum ar fi Iron Maiden (ce bine ca i-am vazut la Bucuresti!!!!) si Jamiroquai, care au dezamagit putin (mai mult), neincluzand in repertoriu piese ca Too Young to Die, Virtual Insanity, Space Cowboy sau Blow Your Mind, dar, in ciuda problemelor tehnice, s-au prezentat la un nivel foarte inalt, asa cum era si de asteptat.
Am avut parte si de multe concerte foarte bune, chiar excelente, cum ar fi Roisin Murphy, New York Ska-Jazz Ensemble, Maceo Parker, Parov Stelar and Band, Kraak and Smaak.
Trebuie, insa, sa va spun de cateva nume ale muzicii unguresti, care, pentru mine au fost cele mai bune momente ale acestui festival:

Erik Sumo Band :



Harcsa Veronika Quartet:





Kiss Erzsi:



PASO:



Dincolo de toate acestea, pot spune ca m-am simtit foarte bine, m-am spalat cu apa rece, dar am baut si bere rece, a fost foarte cald, dar m-am incalzit mai tare dansand de pe la pranz pana dimineata, a fost foarte obositor, dar nici nu am indraznit sa dorm vreo secunda de intuneric.

Una peste alta este un festival mare si frumos, pe care, in mod normal, trebuie sa-l vezi ... macar o data.