De ce cred ca sunt rasist

Pot spune ca am avut o lasagna destul de buna.
Platesc si plec spre casa adancit in "cum sa fac sa ..", "cand s-o rezolva aia ..", "ce-ar fi daca .." si multe din astea.
Fac dreapta pe Iancu Cavaler de Flondor si, in iuresul pasilor ingandurati, dau cu nasul (bine ca doar la figurat) de munti de boarfe (caci mobila sau haine mi-e foarte greu se le zic) aranjate cat de cat pe trotuar, organizate sub forma de "camere de zi", "bucatarii", "dormitoare" (bineinteles nu bai) si acoperite cu folii de plastic prinse pe uluci de gard. Scena era pe cat de insalubra si infioratoare, pe atat de hilara, intru cat "locatarii" stateau fiecare pe prispa lui si vorbeau, sau mai degraba urlau unii la altii, de pe cele doua trotuare.
Ca nu au blocat ei straduta este lesne de intuit, cata vreme stim ca pe acolo trc niste troleibuze cu care nu e bine sa glumesti in nici un fel, dar ce sa se fi intamplat?
Casa (ii spun totusi casa, desi, daca as fi buldozerist si ar trebui s-o pun la pamant, as cere spor dublu de toxicitate) in care locuiau pana acum si in care au tras niste nunti de pomina lunile trecute, era goala, iar prin goala va rog sa intelegeti ca nu mai avea nici ferestre nici usi.
Imi imaginez ca cineva a revendicat si a castigat acea fosta cladire si, date fiind amplasamentul si starea, le va demola sa faca un atat de necesar bloc de birouri.
Intre timp am trecut printre ei, iar sentimentul de compasiune mi-a fost indepartat brusc de o palma a memoriei ce mi-a reamintit salba de scandaluri, nunti, botezuri, cumetrii si curvasaraie ce aveau ca epicentru acea curte. Ma bucur sincer ca pleaca de acolo si sper ca circul de pe strada sa inceteze curand. Intotdeauna mi-am dorit sa nu-i mai vad pe tiganii astia in mijlocul Bucurestiului. Poate de aici incolo nu voi mai fi incordat cand voi trece pe la miezul noptii pe acea strada si nu ma voi uita aiurea, doar sa nu intalnesc o privire imbecila care sa ma intrebe daca sunt smecher. Nu sunt smecher, sunt rasist specializat in tigani.
Da, evident ca ma bucur si sper sa vad cat mai des aceste evacuari.
Toti spunem si ne dorim ca centrul sa se curete odata de sobolanii astia. Lucrurile merg in directia buna, dar destul de lent. Trebuie sa avem rabdare, iar cand ne apuca mila, sa ne aducem aminte de zilele lor bune si sa mai privim o data starea in care au ajuns cladirile pe care le-au ocupat abuziv atatia ani.

PS: Am vrut sa fac poze, dar mi-a fost frica.