O dimineata ... doua dimineti

Decorul matinal, tipic unei zile de sambata, ma surprindea putin. Parca, desi era plin de masini, care isi incepusera forfota (Oamenii astia n-or avea somn? E ora opt!), nu era atat zgomot si parca nici praf. Praful asta ... E asa de mult praf in Bucuresti ca, intr-o zi n-o sa mai putem deschide ochii. Dar acum venea un aer proaspat de vara in putere, vara ce nu se da batuta cu una cu doua in lupta ei eterna cu eleganta toamna.
Soarele secera parca turnul Foisorului de Foc, reflectandu-se in geamurile acestuia si suparand soferii care, stand la semafor, nu stiau care cum sa-si mai aseze aparatorile in fata ochilor.

Am zabovit putin in fata casei, uitandu-ma la privelistea oferita de piata asta agitata. Din telefonul meu, ce odihnea pe stalpul din beton al portii, rasuna vocea minunata a Veronikai Harcsa ...

La rotiseria de langa mine activitatea este neintrerupta de mai bine de trei ani. Oamenii astia nu au avut inchis nici o seunda de cand au pornit afacerea. Au trecut sarbatori, revelioane, santiere de renovare, gripe aviare ... sunt infailibili.

- Buna dimineata vecine! Mi se adreseaza unul din baieti, udand trotuarul cu furtunul. Asa devreme te-ai trezit sau acum ai venit acasa? Dar ce s-a intamplat? Plangi? .... Aoleu, te-a parasit iubita?
- Din contra, as spune, nu m-a parasit nimeni, nu s-a intamplat nimic, dar ma uitam la porumbeii aia de pe antena din varful Foisorului, ii vezi? Si ascultam muzica asta frumoasa ... si lumina asta de dimineata ... Sunt foarte fericit ... Nu crezi ca ar fi un motiv suficient sa te emotionezi si sa iti dea lacrimile?
- Vecine, mie-mi dau lacrimile de la fumul asta de la masinile astea, de la praf ... nu de la porumbei, pai ce-a facut, a dat cu lacrimogene ca pe Dinamo ca sa imi dea lacrimile? Si, in afara de asta eu n-am timp sa ma uit dupa porumbei, cum ar fi sa ma gaseasca sefu udand trotuarul cu ochii la porumbei? Ha ha ha, pai nu m-ar pune in patru labe sa-l frec cu periuta de dinti .... "Na, porumbei iti trebuie tie ....!"
- Uite, aia cred ca e porumbita, vezi, aia care a zburat incolo, iar ala ... da, ala e porumbelul, uite cum s-a dus dupa ea acolo pe casa aia ... Hai mai omule ca e perfect. E un moment ... parca deschizi ochii intr-o alta lume ... te incarci cu frumusete ... si lumina asta ...
- Vecine, da-te asa un pic sa descarce si baiatu' puii aia! Merci.