Ce blog-er sunt eu?

Vreau, in primul rand sa va spun ca nu sunt blog-er, decat in masura in care aceasta denumire se opreste strict la calitatea de detinator de blog(uri).
Cred totusi ca a fi blog-er inseamna ceva mai mult.
Deunazi, am fost criticat ca mi-am neglijat blogul mai bine de o saptamana si am fost ironizat cu: "ce blog-er esti tu?"
Da, l-am neglijat. Intr-o saptamana in care nu am deschis televizorul, ziarul si nici un site de stiri, in care tot ce mi s-a intamplat a fost atat de personal, incat nu-i gasesc loc intr-un spatiu public, in aceasta saptamana nu am avut ce si despe ce sa scriu. In aceasta saptamana am trait. Normal. Prin urmare, n-am avut de ce sa scriu nimic.
Oare asta nu ma descalifica de la statutul real de blog-er? Oare nu ocup eu abuziv si imoral un spatiu public? Oare voi toti care ati trecut pe la mine saptamana asta, in speranta ca poate am mai pus ceva nou, sunteti dezamagiti?
Poate.
Poate ar trebui sa ma gandesc la voi in termeni de audienta? Poate ar trebui sa ma gandesc ca ar fi bine sa mai scriu ca sa .... dar chiar asa ..... de ce scriu? De ce tocmai eu?
Nu, eu nu sunt un blog-er, pentru ca scriu din placere atunci cand am chef. Incerc sa nu invadez spatiul public cu nimicuri personale si incerc sa nu ocup timpul oamenilor cu povestiri de jurnal. Incerc sa nu scriu mai mult decat citesc, desi cateodata am senzatia ca o fac si ... devine periculos.
Sunt extrem de fericit ca veniti pe aici destul de des si destul de multi, dar asta se intampla pentru ca nu am postat prea multe "gratuitati" si voi incerca sa respect asta.
Citatul lui Peter O'Toole, citat care mi se pare cum nu se poate mai potrivit pentru felul meu de a vedea lucrurile, este extrem de aplicabil si in situatia asta. Da este extraordinar sa nu faci nimic extraordinar. Si sa nu trebuiasca sa scrii despre asta .... este chiar extraordinar.