sursa Mediafax
joi, 27 noiembrie 2008
miercuri, 26 noiembrie 2008
marți, 25 noiembrie 2008
joi, 20 noiembrie 2008
Cred ca ...
(comentariul Antoanetei de la postul precedent mi-a starnit aceasta idee, pe care am ales sa o asez intr-un post nou, pentru ca se refera la atceva)
... toata viata traim uitandu-ne, unii doar inainte, altii doar inapoi si altii doar in prezent. Ar fi bine sa le impletim cumva. Un om care tinde sa se uite mai mult inainte, la un moment dat isi va da seama ca, pe langa experienta, multa energie ii poate veni din trecut, exact atunci cand are mai multa nevoie de ea.
Un alt razboi care trebuie castigat este cel cu modestia. Ea, modestia, nu face decat sa atarne ca doua bile de plumb de aripile tale si, cand te uiti in urma si vezi ca e chiar nejustificata, atunci chiar ca trebuie sa te debarasezi repede de ea. In arta, mai ales, unde caracterul subiectiv si concurenta acerba sunt la ele pe tarla, modestia este sinucidere curata. Si e simplu: cei ce il iubesc pe artist sau arta acestuia, vor s-o faca si sa fie lasati s-o faca, iar artistul sa primeasca iubirea si recunostinta lor ca pe o ofranda adusa zeilor. Despre cei ce il urasc, nici o grija, ei o vor face oricum.
Pe de alta parte, asa cum poporul spune ca "lauda de sine nu miroase-a bine", nici eu nu pledez acum pentru o desantata autoapreciere, pentru ridicarea unui piedestal nefondat si nesfarsit. Luciditatea in autoevaluare, aprecierea justa a realizarilor, a neimplinirilor, dar si a conjuncturilor in care acestea s-au petrecut, fara urme de modestie, dar si fara umflarea unor baloane de sapun, este esentiala intr-o evolutie frumoasa si sanatoasa.
Poate ca acestea, ca si multe altele de pe acest blog, sunt considerate platitudini, lucruri stiute deja de toti. Intrebarea care ma framanta este: La ce iti foloseste sa stii un lucru daca nu stii sa il folosesti?
... toata viata traim uitandu-ne, unii doar inainte, altii doar inapoi si altii doar in prezent. Ar fi bine sa le impletim cumva. Un om care tinde sa se uite mai mult inainte, la un moment dat isi va da seama ca, pe langa experienta, multa energie ii poate veni din trecut, exact atunci cand are mai multa nevoie de ea.
Un alt razboi care trebuie castigat este cel cu modestia. Ea, modestia, nu face decat sa atarne ca doua bile de plumb de aripile tale si, cand te uiti in urma si vezi ca e chiar nejustificata, atunci chiar ca trebuie sa te debarasezi repede de ea. In arta, mai ales, unde caracterul subiectiv si concurenta acerba sunt la ele pe tarla, modestia este sinucidere curata. Si e simplu: cei ce il iubesc pe artist sau arta acestuia, vor s-o faca si sa fie lasati s-o faca, iar artistul sa primeasca iubirea si recunostinta lor ca pe o ofranda adusa zeilor. Despre cei ce il urasc, nici o grija, ei o vor face oricum.
Pe de alta parte, asa cum poporul spune ca "lauda de sine nu miroase-a bine", nici eu nu pledez acum pentru o desantata autoapreciere, pentru ridicarea unui piedestal nefondat si nesfarsit. Luciditatea in autoevaluare, aprecierea justa a realizarilor, a neimplinirilor, dar si a conjuncturilor in care acestea s-au petrecut, fara urme de modestie, dar si fara umflarea unor baloane de sapun, este esentiala intr-o evolutie frumoasa si sanatoasa.
Poate ca acestea, ca si multe altele de pe acest blog, sunt considerate platitudini, lucruri stiute deja de toti. Intrebarea care ma framanta este: La ce iti foloseste sa stii un lucru daca nu stii sa il folosesti?
miercuri, 19 noiembrie 2008
Inca o dorinta mi se indeplineste
Mi se intampla ca mai toate dorintele sa devina mai repede sau mai tarziu realitate. Dezvoltarea ideii ar fi una complexa si, poate, pe multe pagini, dar trecand in revista dorintele mele importante de-a lungul timpului, stau si constat ca ... mai toate s-au indeplinit total sau partial, cu efectul scontat sau, dimpotriva, aducandu-mi multe batai de cap.
Enumerand cat de cat, pot spune ca am ajuns sa cant, de acolo am ajuns sa cant pe scene pe care mi le-am dorit, in festivaluri sau evenimente la care visam doar sa particip, mi-am cumparat instrumente muzicale la care nici nu indrazneam sa ma gandesc, dar pe care, seara la culcare, imi doream sa le gasesc in camera langa pat, in locul "lopetii", cand urma sa ma trezesc.
Am intemeiat cele mai interesante si indraznete trupe din Romania: Party Poopers (1995), Baba Novac (1999) si Butterflies in My Stomach (2005). Am facut muzica, am ascultat-o la radio, am scris muzica de dans contemporan si film, mi-am regasit numele pe generice de film la cinematograf.
Pe de alta parte, am fost patron de club de jazz, patron de carciuma la mare, autor de emisiuni de radio, organizator de concerte si chiar al unui festival de jazz, am calatorit, in principal am facut turism muzical (de exemplu, l-am vazut pe Sting in Bucuresti, Budapesta, Viena si Amsterdam).
In meseria mea de baza am facut tot felul de lucruri frumoase (voi face un post special cu asta), iar acum, pentru ca mi-am dorit asta, lucrez destul de putin si de specializat.
In dragoste, dar si in viata sexuala (atunci cand cele doua nu au coincis), am trait cele mai frumoase momente, iar cele mai deosebite fantezii erotice nu-mi sunt straine. Am cunoscut femei extraordinare care mi-au schimbat viata si mi-au facut-o minunata. Se poate spune ca am avut noroc ... poate, dar eu cred ca e mai mult decat atat.
Provin dintr-o familie care, in prima parte a vietii mele a fost destramata, dar la varsta de sase ani, impreuna cu mama mea, mi-am "ales" un tata nou care mi-a fost si-mi este cel mai bun si cel mai drag din lume. El este chiar mai mult decat mi-as fi dorit sau visat. Aici cred ca am avut chiar mult noroc.
Pot spune ca pana la varsta de 35 de ani nu am facut cate mi-as fi dorit sa fac, dar cred ca as vorbi cu pacat. Este drept ca de fiecare data iti doresti mai mult si ceea ce a trecut tinde sa nu mai conteze.
Cred ca e bine ca, din cand in cand sa mai facem cate un CV si sa reflectam la el. Este posibil sa gasim lucruri interesante pe care le-am facut si care merita toata atentia.
Dupa toate astea, faptul ca voi aparea duminica la ProTv, la emisiunea mea favorita, Apropo TV (detalii aici), ar putea parea un lucru meschin, o miza mica. Va spun ca nu e. Cand ti se indeplineste un vis, oricat de mic ar fi, bucura-te de el cu toata fiinta ta. Numai asa vei stii sa te bucuri cum se cuvine si de lucrurile cu adevarat importante si nu le vei lasa sa treaca neobservate si sa se cuibareasca stingher in CV-ul tau prafuit.
Enumerand cat de cat, pot spune ca am ajuns sa cant, de acolo am ajuns sa cant pe scene pe care mi le-am dorit, in festivaluri sau evenimente la care visam doar sa particip, mi-am cumparat instrumente muzicale la care nici nu indrazneam sa ma gandesc, dar pe care, seara la culcare, imi doream sa le gasesc in camera langa pat, in locul "lopetii", cand urma sa ma trezesc.
Am intemeiat cele mai interesante si indraznete trupe din Romania: Party Poopers (1995), Baba Novac (1999) si Butterflies in My Stomach (2005). Am facut muzica, am ascultat-o la radio, am scris muzica de dans contemporan si film, mi-am regasit numele pe generice de film la cinematograf.
Pe de alta parte, am fost patron de club de jazz, patron de carciuma la mare, autor de emisiuni de radio, organizator de concerte si chiar al unui festival de jazz, am calatorit, in principal am facut turism muzical (de exemplu, l-am vazut pe Sting in Bucuresti, Budapesta, Viena si Amsterdam).
In meseria mea de baza am facut tot felul de lucruri frumoase (voi face un post special cu asta), iar acum, pentru ca mi-am dorit asta, lucrez destul de putin si de specializat.
In dragoste, dar si in viata sexuala (atunci cand cele doua nu au coincis), am trait cele mai frumoase momente, iar cele mai deosebite fantezii erotice nu-mi sunt straine. Am cunoscut femei extraordinare care mi-au schimbat viata si mi-au facut-o minunata. Se poate spune ca am avut noroc ... poate, dar eu cred ca e mai mult decat atat.
Provin dintr-o familie care, in prima parte a vietii mele a fost destramata, dar la varsta de sase ani, impreuna cu mama mea, mi-am "ales" un tata nou care mi-a fost si-mi este cel mai bun si cel mai drag din lume. El este chiar mai mult decat mi-as fi dorit sau visat. Aici cred ca am avut chiar mult noroc.
Pot spune ca pana la varsta de 35 de ani nu am facut cate mi-as fi dorit sa fac, dar cred ca as vorbi cu pacat. Este drept ca de fiecare data iti doresti mai mult si ceea ce a trecut tinde sa nu mai conteze.
Cred ca e bine ca, din cand in cand sa mai facem cate un CV si sa reflectam la el. Este posibil sa gasim lucruri interesante pe care le-am facut si care merita toata atentia.
Dupa toate astea, faptul ca voi aparea duminica la ProTv, la emisiunea mea favorita, Apropo TV (detalii aici), ar putea parea un lucru meschin, o miza mica. Va spun ca nu e. Cand ti se indeplineste un vis, oricat de mic ar fi, bucura-te de el cu toata fiinta ta. Numai asa vei stii sa te bucuri cum se cuvine si de lucrurile cu adevarat importante si nu le vei lasa sa treaca neobservate si sa se cuibareasca stingher in CV-ul tau prafuit.
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Hai la Timisoara Jazz Fest !
Festivalul de Jazz Timişoara
28-30 NOIEMBRIE-SALA ION VIDU TIMIŞOARA
A treia ediţie a Festivalului de Jazz Timişoara , se va desfăşura anul acesta în perioada 28-30noiembrie, la sala Ion Vidu din Timişoara.
Anul acesta vor concerta muzicieni mai tineri, însa în egală măsură ca valoare cu cei mai în vârstă.
Vineri 28 noiembrie
1) Pedro Negrescu Trio
2) Cristi Soleanu - NEW YORK QUARTET (Lucian Ban,John Herbert,Erich McPHERSON)
3) Bobo Stenson Trio(Anders Jormin,Jon Falt)
Sâmbătă 29 noiembrie
1)Misha Alperin (Norvegia)
2)Erlend Krauser Band(Dixi Krauser,Doru Apreotesei,Ştefan Eggert)
3)Avishai Cohen Trio (Mark Guiliana,Shai Maestro)
4)Elevation-SUA (Abraham Burton,Lucian Ban,John Herbert,Nasheet Waits)
Duminică 30 noiembrie
1)Nicholas Simion Band (Ryan Cardiaux,Florian Weber,Martin Gjakonovski,Jonas Burgwinkel)
2)Anouar Brahem-Le Passage du Sahar. (Francois Couturier,Jean Luis Matinier)
3)Eivin Arset Group (Audun Erlien,Erland Dahlen)
4)Puppini Sisters-Anglia
Prezintă Florian Lungu-moşul veşnic tânăr.
Producător.Organizator- Marius Giura, Fundaţia Culturală Jazz Banat
via Feeder
vineri, 14 noiembrie 2008
miercuri, 12 noiembrie 2008
luni, 10 noiembrie 2008
Cred ca ...
... a vorbi si a scrie corect ar trebui sa fie o preocupare zilnica a fiecaruia, asa cum este, sau ar trebui sa fie, de pilda, spalatul. A vorbi si a scrie corect sunt notiuni elementare de igiena intelectuala. Nu poti emite pretentii de a fi luat in serios, atata vreme cat nu vorbesti si nu scrii corect, pentru ca aceste doua ingrediente sunt de fapt mijloacele prin care iti exprimi gandurile, iar daca ele nu sunt corecte, sunt premize ca si gandurile tale sa fie usor decalibrate.
joi, 6 noiembrie 2008
miercuri, 5 noiembrie 2008
Asa si nu altminteri.
A inceput campania electorala in Romania de ceva timp si fiecare dintre noi este implicat in vreun fel, fie direct, fie emotional, fie prin eforturi suplimentare de a sta departe de politica, acum cand ea iti intra in casa, in casuta postala, iti da de mancare si de citit pe strazi, iti da de gandit (fara sa urmareasca asta) la cat de multa nevoie au ei de tine o data la cativa ani si la cum se poarta dupa.
Asa cum am scris in motto-ul pe care il voi pstra pe durata intregii campanii, eu voi anula votul. Asta pentru ca:
Coincidenta stranie care ma urmareste este aceea ca pe data de 10 decembrie 2000, ziua turului doi al alegerilor prezidentiale (mai tineti minte acea zi de doliu a alegerilor democratice in care s-au intalnit ion iliescu si corneliu vadim tudor?), eram plecat din Bucuresti si tot la Timisoara.
Nici atunci nu am putut vota, desi mi-as fi dorit din tot sufletul sa-l votez pe multumitorul minerilor in detrimentul stadioanelor pline de detinuti politic. Motivul a fost unul cat se poate de banal: imi uitasem buletinul la Bucuresti.
Jur ca n-am facut-o special. La vremea respectiva eram atat de speriat incat credeam ca ar putea conta si un vot.
Al meu.
Acum nu mai sunt asa de convins.
Pentru ca votul meu fie nu conteaza atat de mult ca numaratoarea lor, fie cel investit cu el il va folosi drept hartie igienica timp de patru ani fara o luna, cea de la campania electorala urmatoare.
Ca urmare, mai mult ca sigur nu voi vota acum si probabil nu voi mai vota pana in momentul in care sa existe un candidat caruia sa doresc din tot sufletul sa-i dau votul meu, avand incredere ca ar putea face tot ce ii sta in putinta sa ma reprezinte.
Poate nu voi mai vota niciodata.
Asa cum am scris in motto-ul pe care il voi pstra pe durata intregii campanii, eu voi anula votul. Asta pentru ca:
- PSD - niciodata! ... spunea cineva;
- PD-L este un partid de impostori si de oportunisti, un partid de inculti (surprinzator sa vezi ce calitate umana indoielnica este in acel partid) si nu in ultimul rand un partid condus abuziv de Traian Basescu si sustinandu-l, sustii incalcarea legii. In plus, PD-L vine (si asta se vede) din trunchiul FSN, de unde vinde si PDS, iar PSD - niciodata!
- PNL, care este partidul a carui doctrina o sustin, acum nu imi poate oferi decat o alianta amarata cu PSD, iar PSD - niciodata!
- Nu vreau sa mai votez impotriva cuiva. De fiecare data am facut-o si recunosc sincer ca nu am avut nici o bucurie. De fiecare data ajungea sa-mi para rau de vot si ma incalzeam cu ideea ca, daca ar fi iesit celalalt, ar fi fost mai rau.
Coincidenta stranie care ma urmareste este aceea ca pe data de 10 decembrie 2000, ziua turului doi al alegerilor prezidentiale (mai tineti minte acea zi de doliu a alegerilor democratice in care s-au intalnit ion iliescu si corneliu vadim tudor?), eram plecat din Bucuresti si tot la Timisoara.
Nici atunci nu am putut vota, desi mi-as fi dorit din tot sufletul sa-l votez pe multumitorul minerilor in detrimentul stadioanelor pline de detinuti politic. Motivul a fost unul cat se poate de banal: imi uitasem buletinul la Bucuresti.
Jur ca n-am facut-o special. La vremea respectiva eram atat de speriat incat credeam ca ar putea conta si un vot.
Al meu.
Acum nu mai sunt asa de convins.
Pentru ca votul meu fie nu conteaza atat de mult ca numaratoarea lor, fie cel investit cu el il va folosi drept hartie igienica timp de patru ani fara o luna, cea de la campania electorala urmatoare.
Ca urmare, mai mult ca sigur nu voi vota acum si probabil nu voi mai vota pana in momentul in care sa existe un candidat caruia sa doresc din tot sufletul sa-i dau votul meu, avand incredere ca ar putea face tot ce ii sta in putinta sa ma reprezinte.
Poate nu voi mai vota niciodata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)