(comentariul Antoanetei de la postul precedent mi-a starnit aceasta idee, pe care am ales sa o asez intr-un post nou, pentru ca se refera la atceva)
... toata viata traim uitandu-ne, unii doar inainte, altii doar inapoi si altii doar in prezent. Ar fi bine sa le impletim cumva. Un om care tinde sa se uite mai mult inainte, la un moment dat isi va da seama ca, pe langa experienta, multa energie ii poate veni din trecut, exact atunci cand are mai multa nevoie de ea.
Un alt razboi care trebuie castigat este cel cu modestia. Ea, modestia, nu face decat sa atarne ca doua bile de plumb de aripile tale si, cand te uiti in urma si vezi ca e chiar nejustificata, atunci chiar ca trebuie sa te debarasezi repede de ea. In arta, mai ales, unde caracterul subiectiv si concurenta acerba sunt la ele pe tarla, modestia este sinucidere curata. Si e simplu: cei ce il iubesc pe artist sau arta acestuia, vor s-o faca si sa fie lasati s-o faca, iar artistul sa primeasca iubirea si recunostinta lor ca pe o ofranda adusa zeilor. Despre cei ce il urasc, nici o grija, ei o vor face oricum.
Pe de alta parte, asa cum poporul spune ca "lauda de sine nu miroase-a bine", nici eu nu pledez acum pentru o desantata autoapreciere, pentru ridicarea unui piedestal nefondat si nesfarsit. Luciditatea in autoevaluare, aprecierea justa a realizarilor, a neimplinirilor, dar si a conjuncturilor in care acestea s-au petrecut, fara urme de modestie, dar si fara umflarea unor baloane de sapun, este esentiala intr-o evolutie frumoasa si sanatoasa.
Poate ca acestea, ca si multe altele de pe acest blog, sunt considerate platitudini, lucruri stiute deja de toti. Intrebarea care ma framanta este: La ce iti foloseste sa stii un lucru daca nu stii sa il folosesti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu