De criza financiara vorbesc. Se spune ca e fabricata, ca e a americanilor, a europenilor sau a intregii lumi, ca e si a romanilor, ca nu e a Romaniei, ca e doar in imobiliare si in industria auto, ca arta va supravietui, ba chiar va avea de castigat, ca se va termina, cel mai devreme in 2010.
Se spune, se crede, se pare, se presupune, se spera, se speculeaza.
Pana una alta, viata, desi merge inevitabil inainte, merge cam nasol.
Nasol ne merge tuturor, cel putin celor pe care ii cunosc. Asta iti da pe de o parte un sentiment ciudat de liniste, gandindu-te in sinea ta: "nu-i de la mine, e de la criza, asa ca sa asteptm sa treaca". Ceilalti iti spun: "Fa ceva!".
"ce sa fac?" zici tu, nestiind incotro s-o apuci. Pentru ca daca ai stii, ai fi facut deja, iar ceilalti nu mai apucau sa iti dea sfaturi pe care nici ei nu le urmeaza.
In fiecare moment istoric, politic, economic sau de orice tip, exista oameni care automat, intuitiv, visceral, fac ceva si speculeaza momentul. Daca ii intrebi iti vor explica pompos ca este o intreaga stiinta si bla bla. Aiurea. Oportunitatea asteapta oportunistul. Si pana la urma nu e nimic rau in asta.
Partea frumoasa a crizei, daca e una, este ca oamenii sunt un pic mai apropiati. Povestesc, isi destainuie, se ajuta.
Un avantaj al crizei, daca poate fi considerat asa, este ca iti da timp. Ai timp. De reflectie, de pierdut, de odihna, de tine.
Acum depinde de fiecare cum si-l gestioneaza.
Azi mi-am inceput ziua apeland la cel mai credincios prieten al meu atunci cand vine vorba de bani: purcelul Ghita. Am fost surprins sa vad cat a reusit sa stranga pentru mine ... aproape 130 lei - monede
2 comentarii:
Ma bucur ca Ghita a ramas totusi în viata si n-a trebuit sa dai cu el de pamânt ca sa-i scoti maruntaile.
Ghita e ok, dar si el si eu trisam un pic... Are un dop pe burta:)
Trimiteți un comentariu