Fotbal si bere - combinatia perfecta?

Marti seara, bodega, barbati zgomotosi, proiector, meci, Steaua, Fiorentina, fum si bere. Multa bere si si mai mult fum.
Ma asez la masa rezervata din timp, dupa ce in prealabil salut tot ce aveam de salutat. Pe drum acostez o bere pe care o invit sa-mi tina companie un timp.
Prin fum si discutii aprinse, arbitrul reuseste sa fluiere inceputul partidei. Usor usor, toate comentariile tintesc ecranul ala mare si il injura din cand in cand.
In plina desfasurare a atacului stelist, ceva din dreapta imi atrage puternic privirea. Nu, nu e Banel Nicolita. Mai in dreapta. Nu, nici tusierul de pe marginea terenului, nici publicul ... mai in dreapta, langa ecran, in colt la masa aia.
Nu rezist si arunc o privire, cu riscul de a rata o deposedare a lui Radoi.
Sunt cutremurat de ce vad. Este pentru prima data cand ceva imi rapeste atat de virulent atentia de la un meci.
Atata delicatete, atata erotism in jocul cu fumul de tigara, in mangaieri discrete dar atat de frumoase. Si ochii aceia ... ca barbat nu pot sa nu recunosc ca mi-as dori ca asemenea privire sa-mi fie adresata. Nici o sansa. Lumea lor era doar a lor. Se priveau in ochi, se mangaiau radeau discret, sorbeau din vinul rosu si erau departe de noi toti. Un colt de paradis in acel colt al camerei inundate de ocari si fum. Mult fum. Si fumul lor, cu care se jucau atat de frumos ...
Am tras cu ochiul mai tot meciul, de fapt nu prea am vazut mare lucru din el, pentru ca atata dragoste vezi foarte rar si e bine sa te incarci daca poti cu lucruri frumoase. Privind, parca nu mai auzeam nimic altceva decat respiratiile lor usor anticipate. Un tunel de liniste si armonie se deschidea catre coltul acela al camerei. Senzatiile au fost teribile. Discrepanta cu lumea exterioara lor facea sentimentele mult mai puternice si senzatiile mai intense. Au mai cerut o cafea si nota. S-au ridicat discret si au plecat. Erau atat de frumoase!...

Am inteles de la amicul meu ca meciul s-a terminat 0-0. Asta nu e rau, nu?